Printre cei mai cunoscuţi Sfinţi contemporani îl regăsim pe Cuviosul Paisie Aghioritul. El a fost un veritabil gheron athonit cu viaţă de Pateric care leagă secolul XX de epoca de aur a patristicii, a timpului când regiunea sa natală, Capadocia, îi dădea creştinismului pe marii capadocieni: Sfântul Vasilie cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul şi Sfântul Grigorie de Nyssa. Cuviosul Paisie vine cu viaţa lui curată din Patericul aghioritic pentru a ne arăta că, indiferent de epocă şi context social, suntem chemaţi de Hristos la sfinţenie.
Pentru Cuviosul Paisie, una dintre cele mai bune expresii ale dragostei este să ne rugăm pentru alții. În acest sens, el spune: „Rugăciunea făcută din inimă îi ajută nu doar pe alții, ci și pe noi înșine, deoarece ajută să apară bunătatea lăuntrică. Atunci când ne punem în locul celuilalt, apar în mod natural dragostea, durerea, smerenia, recunoștința noastră față de Dumnezeu, cu cântare continuă de slavă, iar, atunci, rugăciunea noastră pentru aproapele nostru este bine- primită de către Dumnezeu și îl ajută”.
Tot marele isihast athonit spunea: „Atunci când omul sănătos duhovnicește se retrage undeva departe de lume tocmai pentru a-i ajuta mai mult pe semenii săi prin rugăciunile sale, acel om îi consideră pe toți ceilalți Sfinți, iar pe el însuși cel mai mare păcătos”. Alteori zicea: „Dacă vrei ca Dumnezeu să-ți asculte rugăciunea, prinde postul smereniei, fiindcă pe această frecvență lucrează mereu Dumnezeu și cere cu insistență mila Domnului” (pemptousia.ro).
Vorbind despre Cuviosul Paisie, Mitropolitul Ierotheos Vlachos spune că „a fost o personalitate surprinzătoare, era recunoscut ca mare nevoitor și Părinte duhovnicesc de către toți ortodocșii, ca unul ce era deopotrivă cu marii nevoitori și părinți duhovnicești din vechime; de aceea și alergau la el ortodocși din toate neamurile și cu sutele și miile îl cercetau atât în Sfântul Munte, cât și la sfânta mănăstire a Sfântului Ioan Teologul din Souroti, pentru a-i primi binecuvântarea și a asculta învățătura și sfatul său, dar și pentru a primi răspunsuri la problemele care îi frământau”.
Până astăzi, pelerinii care merg în Muntele Athos parcurg drumul anevoios până la chilia sa de la Panaguda, pentru a vedea locul unde s-a nevoit, în ultima parte a vieţii, marele isihast aghiorit. Iar lângă Tesalonic, la Mănăstirea Souroti, unde este mormântul său, vin zilnic pelerini care se reculeg înaintea locului său de veci şi-i cer ajutorul. Este printre puţinele locuri din Grecia unde trebuie să stai la rând. Acest lucru ne arată evlavia mare a ortodocşilor faţă de Cuviosul Paisie Aghioritul şi mai ales ajutorul pe care-l primesc de la Dumnezeu prin mijlocirea Cuviosului.
Pr. Ciprian Florin Apetrei
Sursa: http://ziarullumina.ro.
