Un monah cărturar, evlavios și harnic. Părintele Gherasim Mariş (1979-2021)

Am aflat cu multă durere de trecerea din viaţa pământească, în dimineaţa zilei de vineri, 29 octombrie 2021, a monahului Gherasim Mariş, vieţuitor al Schitului Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, după o suferinţă de câţiva ani, pe care a purtat-o cu multă răbdare, rugăciune şi curaj duhovnicesc.

Părintele Gherasim Mariş, născut la data de 2 ianuarie 1979, în Sighetul Marmației, Maramureş, a fost unul dintre tinerii care, încă din fragedă vârstă, și-a îndreptat pașii către viața monahală. A intrat ca ucenic la Mănăstirea Dragomirești din Maramureş, urmând cursurile Seminarului Teologic Sfântul Iosif Mărturisitorul din Baia Mare, ale Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, apoi studii postuniversitare de teologie în Statele Unite ale Americii şi Grecia.

În anul 2005 a intrat ca frate la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, fiind tuns în monahism în anul 2012. La Prodromu, a îndeplinit mai multe ascultări, printre care şi ascultarea de secretar. A cunoscut numeroși monahi cu viaţă duhovnicească îmbunătăţită, remarcând în special chipul filocalic al Părintelui Petroniu Tănase, egumenul schitului.

În ultimii ani ai vieţii sale pământeşti, monahul Gherasim a dedicat mult timp realizării unei opere complete a scrierilor Părintelui Petroniu Tănase, publicând o parte dintre ele, iar altele fiind pregătite pentru tipar.

De asemenea, s-a ocupat de realizarea unei istorii a Icoanei Maicii Domnului Prodromița. S-a deplasat în diferite locuri unde a identificat copii ale Icoanei Prodromița şi a publicat o lucrare închinată Icoanei Maicii Domnului Prodromița, în această lucrare fiind amintite, ilustrate fotografic şi descrise istoric şi Icoane importante pe care le păstrează Schitul Prodromu, în mod deosebit Icoana Sfintei Ana şi Icoana Sfântului Ioan Botezătorul.

Volumele care au fost tipărite în urma ostenelilor părintelui Gherasim, sub egida editurii Schitului Prodromu, au fost folositoare de suflet pentru numeroși români, atât din țară cât și din străinătate.

Fiind un bun cunoscător al limbii grecești, a tradus sau a început traducerea unor scrieri din limba română în limba greacă. În acelaşi timp, avea în lucru mai multe volume. Între proiectele pentru care s-a ostenit în ultimul timp, dar care nu au fost încă tipărite, se află un volum de corespondență al Părintelui Petroniu Tănase şi un Pateric al părinților prodromiți. În acelaşi timp, a scris şi câteva sute de poezii, fără să fi fost însă publicate și cunoscute. Pe acestea le compunea într-o permanentă consultare cu părinte duhovnic Iulian de la Prodromu, care îl întreba mereu pe părintele Gherasim „ce ai mai scris astăzi?”, părintele Iulian având, de asemenea, darul versificării.

Părinte Gherasim păstra legătura cu mulți credincioși care au fost în pelerinaj la Schitul Prodromu și, împreună cu alţi părinți din schit, l-au sprijinit pe Părintele stareţ Atanasie în eforturile pentru continuarea lucrărilor de restaurare a schitului românesc din Grădina Maicii Domnului.

Având un deosebit spirit misionar, Părintele Gherasim a fost trimis în misiune în Anglia, Irlanda, Belgia, Franța, Italia şi Coreea de Sud (pentru aceasta a învăţat special limba coreeană).

Cu recunoştinţă, ne amintim că părintele Gherasim a ajutat foarte mult la aducerea unui fragment din Moaştele Sfântului Ioan Botezătorul pentru Mănăstirea Plumbuita din Bucureşti, aşezate anul acesta, 2021, într-o frumoasă raclă, spre cinstirea lor de către credincioşi. Sfintele Moaşte, dintre care o părticică se află la Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, au fost oferite de Părintele Arhimandrit Antipa Protopsaltul de la Chilia Sfânta Ana a Mănăstirii Iviron din Muntele Athos.

Pentru obştea Schitului Românesc Prodromu şi pentru cei care l-au cunoscut, Părintele Gherasim reprezintă chipul luminos al monahului cărturar şi evlavios, harnic şi misionar, ascultător, blând şi voios.

În aceste clipe de vremelnică despărţire, până la obşteasca Înviere, ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să aşeze sufletul adormitului robului Său, monahul Gherasim, în ceata cuvioşilor monahi din Împărăţia Cerurilor, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

Veşnică lui pomenire din neam în neam!

Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru obştea îndoliată,

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

* Mesaj transmis la slujba de înmormântare a monahului Gherasim Mariş, vieţuitor la Schitul Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, vineri, 29 octombrie 2021.

Sursa: http://ziarullumina.ro


Total
173
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – octombrie, ziua 30

Next Post

Un tânăr dornic de aleasă învățătură

Related Posts