Preot Visarion Alexa
Dumnezeu nu a încercat să facă filosofie cu omul, ci El s-a apropiat de lume într-un mod admirabil: un OM…nu o filosofie, nu o idee, nu un concept, ci un om. Un om este soluția lui Dumnezeu pentru lume şi acest om este Maica Domnului.
Ea a fost numita Înțelepciunea-Sofia. În învățăturile creștine Ea apare cu termenul acesta, Sofia, Înțelepciunea lui Dumnezeu. Aşa Dumnezeu s-a apropiat de lume şi, mai mult, astfel Dumnezeu a mântuit lumea. Nu făcând un compendiu de dogmatică, de filosofie, netrimiţând înţelepţii pământului să filosofeze, ci a ales o tânără care a împlit un lucru extraordinar: a învins cearta minții cu Dumnezeu. Uitați-vă în istoria umanității să vedeți ce a însemnat această ceartă. Mintea omului s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi a căutat să-L surpe prin puterea filosofării şi a minții. Tare frumos spunea părintele Arsenie Boca: ” Maica Domnului este cea care a biruit războiul minții şi a intrat în ascultare totală faţă de Dumnezeu, învingând în acest fel ispita filosofării. Fiecare dintre noi avem acest război al minții: “Doamne, care este voia Ta? De ce eu? De ce mie? “
Maica Domnului este un model pentru noi și măsura dragostei Ei este cu mult peste putința noastră de a înțelege lumea.
La Biserica la care slujesc, lumea se împărtășeste foarte des, aproape la fiecare Liturghie și, de multe ori, acest lucru smintește pe mulți oameni, care cred că acest fapt ar fi un semn de neatenție față de Sfânta Împărtășanie și că preotul este prea permisiv, prea lax cu privire la efortul pe care un om ar trebui să-l facă pentru a primi Împărtășania.
Unii oameni au plecat, lucrul acesta fiindu-le sminteală și tulburare, alții au rămas, încurajați fiind mai ales de Lucrarea Împărtășaniei și de Lucrarea Sfintei Liturghii înlăuntrul lor. Poate și dumneavoastră vă întrebați de unde are Biserica îndrăzneala aceasta, pentru că, desigur, nu este o practică ce îmi aparține, ci actul Împărtășaniei este un act pe care Biserica l-a făcut dintotdeauna.
Ne împărtășim pentru că știm că actul îndreptării noastre nu este o putere a minții noastre, ci este o predare în voia lui Dumnezeu și această predare, împletită cu durerea noastră, poate lucra în inima noastră înfierea de către Maica Domnului a fiecăruia dintre noi. Maica Domnului este Maica noastră, a tuturor.
Poate fi smintitor să vezi cum se împărtășeste un om păcătos, nenorocit, care nu se schimbă deloc și te poți intreba cum de este primit acest om în dragostea lui Dumnezeu? Este primit ca oricare alt om, pentru că acest lucru este rodul marii milostiviri pe care Maica Domnului o revarsă peste noi în înfierea pe care ne-o face.
Dragostea Maicii Domnului pentru noi este copleșitoare și o rugăm să ne ocrotească așa, păcătoși cum suntem, să arate nouă această înfiere, să nu rămână în noi doar ca un gând rațional și să poarte Ea de grijă Mântuirii noastre.
Nu vă temeți, fiți statornici, rugați-vă Maicii Domnului! Locul în care vă aflați, slujbele la care veniți, Împărtășania pe care o primiți, rugăciunile pe care le faceți, lucrează smerit la mântuirea dumneavoastră, căci în smerenia aceasta a eternului început lucrează Dumnezeu!
