Un om păcătuia mereu

Un om păcătuia mereu, după care se pocăia – și așa toată viața lui. În cele din urmă, pocăindu-se, a murit. Duhul rău a venit după sufletul lui și zicea:

– Este al meu.

Domnul însă a zis:

– Nu e al tău, fiindcă se pocăia.

– Chiar de se pocăia, iarăși păcătuia – o ținea una și bună diavolul.

Atunci, Domnul i-a zis:

– Dacă tu, rău fiind, îl primeai iarăși după ce îmi aducea pocăință Mie, Eu cum să nu-l pri­mesc după ce, păcătuind, iarăși se întorcea la Mine cu pocăință? Uiți că tu ești rău, pe când Eu sunt bun.

Extras din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos – traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, editura Sophia, 2018.

Total
253
Shares
Previous Post

De unde a apărut lumea?

Next Post

Ar trebui să fim cu Dumnezeu în toată clipa

Related Posts