,

Un om plângea cu sufletul smerit

Preot Sorin Croitoru

Un om plângea cu sufletul smerit,
Gândindu-se la multele păcate
Pe care-n viața sa le-a săvârșit,
Uitând că va răspunde pentru toate..

Își amintea cu lacrimi pe obraz
De câte ori făcuse fapte rele.
Cuprins de remușcări și de necaz,
Se tânguia amarnic pentru ele..

“Iisuse-al meu, o viață Tu mi-ai dat,
Iar eu am risipit-o fără milă,
Adăugând păcat peste păcat
De care azi îmi amintesc cu silă..

De ai întoarce timpul înapoi,
Cu totul altfel viața mi-aș trăi-o,
N-aș mai umbla ca porcii prin noroi,
Ci toată Legea, Doamne, Ți-aș plini-o..

Dar timpul ce-a trecut e bun trecut,
Iar viața mea încet spre moarte merge..
Tot răul ce-am făcut e bun făcut,
Trecutul e trecut și nu se șterge..”

Hristos din ceruri însă îl vedea
Cum varsă lacrimi grele de căință
Și hotărî atunci în mila Sa
Să-i schimbe deznădejdea-n pocăință

Căci e tristețe care-aduce iad
Și alta care-aduce mântuire;
Mulți plâng, dar se împiedică și cad,
Uitând că “Dumnezeu este iubire”..

“O, fiule, dreptate ai să plângi
Și dreaptă-ți este ție judecata:
În viața ta ai reușit să-ți strângi
Păcătuind, osânda cu lopata.

Dar Eu sunt Domnul Tău Iisus Hristos
Și pot să-i mântuiesc pe cei ca tine;
Eu îl îndrept pe omul păcătos
De va veni cu duh smerit la Mine.

Eu sunt scăparea oilor pierdute,
Le descâlcesc din patimile lor,
Apoi le-arăt cărarea spre virtute
Și le-ntăresc cu har mântuitor.

Să nu te temi că este prea târziu,
S-a mântuit tâlharul de pe cruce:
Credința l-a făcut să fie viu
Și iadul n-a putut să-l mai apuce.

Nu pierde timpul deznădăjduind
Ci crede următoarele cuvinte:
Păcatul tău, pe Cruce Eu fiind,
Ți l-am spălat cu sângele-Mi fierbinte!

Privește-ncrezător spre viitor,
Nerepetând păcatele trecute.
Îți voi trimite har mântuitor
Să poți scăpa de patimi cât mai iute.

De vei striga de azi neîncetat
La tot necazul “Doamne miluiește!”
Și de vei crede cu adevărat
Că Domnul tău Hristos te mântuiește,

Din stricăciune te voi ridica,
Luându-te ca pe un miel pe umăr,
Și-n cerurile Mele te-oi purta,
Acolo unde-s îngeri fără număr”!