Preot Alexandru Lungu
Este un pasaj în Apostolul nupțial care stârnește mai mereu rumoare în Biserică. Practic este singurul moment când toată suflarea prezentă la slujbă devine ochi și urechi la textul Scripturii.
Mă sună într-o zi o doamnă și îmi povestește cât de multă iubire a fost la început între ei doi, în câte feluri era recompensată iubirea și câte promisiuni își făceau unul altuia. Și-au cumpărat o casă și au plecat în lume, iar acolo, cu timpul, viața ei a devenit închisoare, iar un cuvânt aruncat la furie s-a transformat la scurtă vreme într-un șuvoi de jigniri și amenințări. Iar de la vorbă la faptă nu este decât un pas, au apărut și agresiunile fizice, așa încât cea lângă care se cususeră vise devenise în scurt timp o cenușăreasa a propriei povești de dragoste.
Și îmi fuge în dimineața aceasta gândul la singurul pasaj pe care îl rețin bărbații la Taina Cununiei și mă apucă un soi de furie, care naşte aceste cuvinte așezate în grabă pe pagină. “Și femeia să se teamă de bărbat”, ar spune Apostolul Pavel. Să vezi aici dispute și zâmbete în Biserică, iar partea masculină se împăiază și o privește pe ea cu un soi de infatuare, vezi dragă până și Dumnezeu este pro bărbați. Iar aici trebuie să intervină preotul și să combată acest soi de meschinărie masculină. Eu aș pune la finalul Cununiei să se citească de către mire tot pasajul de la Apostol. Despre îndatoririle pe care le are bărbatul, cum ar trebui el să moară în fiecare zi pentru ea, așa cum și Hristos a murit pentru Biserică (Mireasa Sa), iar după toate aceste eforturi supraomenești femeia, coroană a bărbatului și nu accesoriu la brațul său, conștientă de dragostea și ocrotirea unui astfel de iubit să se înfricoșeze de-a binelea, aproape să își piardă respirația la simplul gând că ar putea vreodată pierde un astfel de bărbat. Despre această teamă vorbește Scriptura, doar despre frica această face referirea Apostolul Pavel și nu despre o întâietate a bărbatului, un soi de avantaj în familie și merite prisositoare.
Când un bărbat lovește o femeie, nu o lovește doar pe ea. Își lovește mama care l-a crescut, dă cu palma în toate nopțile sacrificate de părinți ca el să devină Om. Lovește în cei 7 ani de acasă pe care i-a făcut la fără frecvență, își jignește preotul care i-a fost duhovnic, bunica care l-a schimbat și i-a șters gura. Un bărbat încetează să mai fie bărbat, atunci când devine călăul celei pentru care fusese sortit să devină rege. Un rege fără regină este doar un tiran.
