Unde se găsește cea mai cunoscută reprezentare a Judecății de Apoi, din România?

Rar reprezentată în iconografie, dar esențială în învățătura ortodoxă, Înfricoșătoarea Judecată are totuși unele dintre cele mai impresionante reprezentări în arta bisericească. Astfel, în săptămâna care începe cu duminica dedicată acesteia, prezentăm particularitățile uneia dintre cele mai cunoscute și expresive reprezentări ale Judecății de Apoi: fresca exterioară a Mănăstirii Voroneț.

Într-un mesaj transmis în 2021, cu ocazia împlinirii a 533 de ani de la înființarea Mănăstirii Voroneț, Preafericitul Părinte Patriarh sublinia:

„Judecata de Apoi este o evaluare dreaptă a libertății omului de a iubi sau de a nu iubi pe Dumnezeu și pe semeni. Judecata de Apoi nu este ceva impus din exterior, ci conștiințele oamenilor sunt luminate de prezența harului Dreptului Judecător, iar oamenii văd ei înșiși ce au greșit în viață.”

Distanța spre iad

Din punct de vedere compozițional, fațada de vest a Bisericii, care cuprinde scena Judecății de Apoi, este alcătuită din patru registre, ierarhizate în plan.

În partea superioară a frescei, dominată de albastrul de Voroneț, este reprezentat Dumnezeu Tatăl, înconjurat de Sfinții Îngeri.

În planul secund se află scena Deisis, unde Dreptul Judecător, Mântuitorul, este așezat pe tron, având-o în dreapta pe Maica Domnului, iar în stânga pe Sfântul Ioan Botezătorul, care mijlocesc pentru cei ce s-au pocăit. Întreaga scenă este înconjurată de Sfinții Îngeri, o alegere compozițională ce subliniază solemnitatea și importanța momentului de judecată.

Râul de foc de sub tronul Dreptului Judecător este identificat cu iubirea lui Dumnezeu, care aduce atât lumină Sfinților, cât și întristare celor care nu L-au iubit pe Dumnezeu.

Următoarele două registre prezintă Etimasia, pregătirea Tronului de Judecată, conform viziunilor din Apocalipsa (cap. 4) și Psalmii (9, 7-8) și scena cântăririi faptelor.

Revenind asupra Tronului de Judecată, Sfântul Duh, reprezentat sub forma unui porumbel, se află deasupra Sfintei Evanghelii, iar alături stau Protopărinții neamului omenesc, Adam și Eva.

În plan adiacent, ceata dreptcredincioșilor este călăuzită spre Rai de Sfântul Apostol Pavel, în timp ce spre sud, ceata ereticilor și necredincioșilor este mustrată de Sfântul Proroc Moise.

Registrul al patrulea are în centru Mâna lui Dumnezeu, care poartă cumpăna destinată cântăririi faptelor bune și rele ale oamenilor, în prezența Îngerilor. Scena ilustrează lupta dintre Îngeri și demoni pentru sufletele omenești. În zona de nord, raiul apare ca loc al comuniunii Drepților și Sfinților, conduși de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, iar în partea de sud, iadul simbolizează însingurarea celor necredincioși, nemilostivi și răi.

Mănăstirea Voroneț

Ctitorită în anul 1488 de către Sfântul Domnitor Ștefan cel Mare, Biserica Mănăstirii Voroneț este una dintre cele mai renumite lăcașuri de cult din România, apreciată mai ales pentru inconfundabilul „albastru de Voroneț”.

În anul 1993, alături de alte șapte Biserici pictate din nordul Moldovei, biserica a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO, ca recunoaștere a valorii sale artistice și istorice.

Sursa: http://basilica.ro.

Previous Post

Căile pocăinței

Related Posts
Total
0
Share