Preot Savatie Baștovoi
Ce se cuvine și ce nu se cuvine a vorbi preoții și slujitorii Bisericii? Cine, cînd și cu ce temei poate opri un preot să vorbească? Aceste întrebări trebuie lămurite, pentru că prea des și prea din toate părțile se închide azi gura preoților.
Preoții sînt datori să vorbească tot ce ține de Dumnezeu și om. Despre om în căderile și splendoarea lui.
Nu cred că trebuie să vorbească despre bani, nici despre cîștiguri și planuri – planurile oamenești sînt urîciune înaintea lui Dumnezeu și, de multe ori, Hristos și apostolii le condamnă – “ajunge zilei răutatea ei”. Nu se cade a face politică de partid și a se pune chezaș pentru boierii acestei lumi.
Dar nu poți sui preotul în podul istoriei și să-i ceri să vorbească doar despre Iulian Apostatul sau Constantin cel Mare. Din istorie vedem că Sfinții se implicau în polemicile epocii, devenind de multe ori sminteala împăraților, ajungînd să fie judecați și condamnați pentru ce zic. Orice idee și credință la modă care bulversa mințile credincioșilor era atacată și discutată de Sfinți.
Iată de ce chestiunea vaccinării obligatorii, cu toată tulburarea pe care a provocat-o, este o chestiune care face obiectul discuțiilor noastre. Întreg fenomenul are tot apanajul unei noi credințe menite să schimbe învățătura noastră despre om. Vaccinul este o chestiune medicală, dar obligativitatea lui este o problemă teologică.
Dacă admitem apriori că omul în stare naturală nu mai poate fi tolerat și doar un vaccin (sau zece) îl poate salva, înseamnă că Dumnezeu nu a făcut bine omul. Repet, nu vaccinul sau orice alt leac este de condamnat, ci ideea administrării obligatorii.
Nimeni nu poate interveni într-un corp străin fără consimțămîntul liber al persoanei. Acest principiu a fost respectat dintotdeauna în medicină. Orice tratament aplicat fără consimțămînt era considerat ilegal și se echivala cu tortura.
Da, medicamentele și tratamentele medicale în sine sînt bune, dar nu și aplicarea lor împotriva voinței. Vaccinarea forțată este ca și violul – teoretic seamănă cu dragostea, dar în fapt este un act penal. A sta cineva închis în casă este un moment de odihnă, dar a închide pe cineva în casă este sechestrare și se încadrează ca act penal.
Nici măcar problema încălcării drepturilor și libertăților nu este neapărat o temă teologică – ce să tot facem proteste democratice cînd Însuși Hristos a fost arestat și nu S-a împotrivit. Tema noastră este atacul la ideea de perfecțiune a naturii umane căreia i se aduce atingere prin ideea că nu poate face față unei boli (oricare ar fi ea) în principiu.
Mărturisim că omul este bine făcut de Dumnezeu, supus stricăciunii și morții ca urmare a căderii părinților, dar care a fost restaurat în Iisus Hristos, prin a cărui Înviere întreaga fire omenească a căpătat drum spre înviere.
Oricine este liber să-și aleagă leacurile pentru bolile sale și să asculte de doctori, dar nimeni nu ar trebui să siluiască pe vreunul dintre oameni, nici măcar dacă ar putea să-l ducă cu sila în Rai.
