Pr. Evelthontos Haralambie
Într-un sat trăia o văduvă foarte săracă cu singurul ei fiu. Ca să-și crească copilul, lucra pe la străini. Și fiindcă își pusese în el nădejdea ei, a hotărât să facă totul ca să-l dea să învețe carte.
A mers, așadar, la icoana Maicii Domnului și, căzând în genunchi înaintea ei, a spus:
– Maica Domnului, învrednicește-mă pe mine, păcătoasa, să-l ajut pe fiul meu să învețe carte!
Și astfel, cu nespuse lipsuri și multe rugăciuni, săraca văduvă a reușit să-l ajute să se facă medic.
Într-o zi, cu diploma în geantă, medicul a pornit s-o viziteze pe mama sa, care deja îmbătrânise, să-i mulțumească. Mama sa l-a primit cu multă bucurie și simțea o adâncă recunoștință față de Maica Domnului, care a învrednicit-o să-și vadă visul vieții ei împlinit.
A doua zi, Duminică, bătrâna merge să-l trezească pe fiul ei și-i spune:
– Scoală-te, copilul meu, să mergem să-i mulțumim Maicii Domnului pentru reușita ta.
Medicul însă nu a vrut să se scoale și să meargă la biserică, pentru că nu credea, așa cum a spus, în cuvintele ei și le considera depășite. Mama s-a mâhnit peste măsură, dar nu a spus nimic. Apoi a plecat singură la biserică, unde a plâns cu durere înaintea icoanei Maicii Domnului. Când s-a întors acasă fiul ei, medicul, a întrebat-o:
– Ei, mamă ce ai înțeles tu, o femeie analfabetă, din cuvintele ce s-au spus la biserică?
Bătrâna nu a răspuns, ci a mers în magazie, a luat un coșuleț și i-a spus:
– Fiul meu, dimineață nu m-ai ascultat să vii împreună cu mine la biserică. Iertat să fii. Acum însă vreau să-mi împlinești altă dorință și te rog să nu mi-o refuzi. Vreau să iei acest coșuleț, să mergi la râu și să-mi aduci apă cu el.
– Mamă, dar cu coșulețul să-ți aduc apă?, a spus acela. Ți-ai pierdut mințile?
– Du-te de dragul meu, i-a spus mama sa, și vom vedea ce va fi.
Uimit peste măsură, însă nevoind să-i strice mai mult inima mamei lui, s-a dus la râu, afundă coșulețul în apă, îl scoate și se întoarce acasă cu coșulețul gol.
– Iată, mamă, coșulețul tău. Este așa cum mi l-ai dat. Ți-am făcut pe plac. Vezi să aibă apă în el?
– Mulțumesc, fiul meu, că m-ai ascultat. Oare coșulețul este așa cum ți l-am dat?
– Da, numai că acum este ud, a răspuns fiul ei.
– Vezi, fiul meu, că nu este la fel, așa cum ți l-am dat? L-ai luat uscat, chiar foarte uscat, și mi l-ai adus ud. Tot astfel și eu, merg la biserică analfabetă la biserică, iar când mă întorc, nu primesc înțelepciunea ei, ci sunt răcorită de Harul ei și aceasta mă ține de atâția ani, și tot cu acest Har am izbutit să te țin în școală.
Atunci medicul s-a smerit și a înțeles că Dumnezeu „a dovedit nebună înțelepciunea acestei lumi”[1]… „și a ales pe cele nebune ale lumii…”[2]. Apoi a cerut iertare mamei sale, după care au mers împreună la biserică să-i mulțumească Maicii Domnului.
[1] I Cor. 1, 20.
[2] I Cor. 1, 27.
