Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. (Matei 24, 28)
“Teologul vedetist este nu numai mediatizat şi de succes, ci este mai ales un teolog cool, asumându-şi de altfel cu satisfacţie acest supra-nume. El este amabil, informat, abordabil în orice problemă, elegant sau prezentabil, niciodată brutal, balansează şi dă bine, mai ales pentru cei puternici. El este ‘teologul la papion’, ‘teologul cu lavalieră’, ‘îndumnezeitorul maidanului’, ‘teologul de jacuzzi’, ‘teologul întemeietor de Nouă Republică’ şi nelipsit de la toate ‘evenimentele importante’. Într-un fel, el are dreptate, căci ştie că astăzi lumea nu mai vrea o credinţă şi un creştinism simplu, ci un preot cool, călugăr cool, mănăstire cool, episcop cool, patriarh cool, Biserică cool, Dumnezeu cool. El lucrează după principiul: ‘Nicio cuvântare fără încântare, poante sau distracţie! Decât niciun Hristos, mai bine un Hristos cool!’, fără să-i pese că un Hristos cool înseamnă un Hristos fals, adică niciun Hristos. Plecând de la porunca lui Hristos ‘Mergând, învăţaţi toate neamurile’, ei sunt convinşi că astăzi îndemnul Mântuitorului se traduce astfel: ‘Mediatizaţi-vă! Fiţi vizibili! Vorbiţi cât mai mult! Participaţi la mai multe simpozioane simultan, la toate evenimentele posibile! Ţineţi cât mai multe conferinţe, duhovniceşti şi ne-duhovniceşti; nu contează unde, la nevoie chiar şi în Biserică!’. Aceştia scapără după orice publicitate, afişare sau mediatizare, la concurenţă sau în colaborare cu mama Omida, cu vrăjitorii, mondenii şi răsturnătorii moralei creştine, din tot show-biz-ul. Cei mai buni dintre ei declari de altfel satisfăcuţi: ‘La mine sala e plină totdeauna, n-am mai puţin de 1.000 de spectatori niciodată!”
Pr. George Remete, Iisus Hristos, Iubirea trădată, vol. 1, Ed. Paideia.
“Ne înecăm tot mai mult în Ortodoxie ‘simpatică’, decentă și civilizată, de floretă a spiritului, nu de Sabie a Duhului, de conversație isteață și civilizată, nu de strigăt; în Ortodoxie moartă, dar surâzătoare, zâmbind cu un surâs de curtezană bizantină, copie de Icoană făcută cu fardurile culturii și psihologiei. Ortodoxie șarmantă, al cărui spirit e de salon sau amfiteatru, nu de Biserică, meșteră în conversații spirituale gâdilicioase, în duhovnicie ce te face să hăhăi de-a dreptul, când scapă toți caii frivolității, la conferințele ei (…). Avem, mulțumim Domnului, tot mai multe Biserici, clerici, mănăstiri și schituri, Catedrală națională, tot felul de centre de sănătate și de filantropie și activități sociale pe măsură, asociații și tabere de tineri, etc., lista e foarte lungă. Dar, sub toate acestea, sub acest munte de clădiri, personal și activități, ce este? Răspunsul cinstit și adevărat vi-l pot da vulturii, tot mai mulți, care se adună deasupra acestui munte. Pe ei nu-i poți păcăli cu aspectul exterior, mirosul lor trece dincolo de el. Ne-a mai dat Dumnezeu un Post. Încă o șansă de a arunca afară din Ortodoxia noastră de azi, cadavrul ascuns pe care-l amușinează vulturii. Poate ultima șansă. Cel puțin pentru unii dintre noi…”
Marius Iordăchioaia
