Din anul 2000 Ziua mondială a inimii este celebrată anual în data de 29 septembrie. A fost instituită la iniţiativa Federaţiei Mondiale a Inimii şi sub patronajul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi al UNESCO, potrivit Agerpres.
Pe site-ul oficial al Ministerului Sănătăţii se precizează care este scopul celebrării acestei zile.
„Este o ocazie pentru a ne gândi mai mult la sănătatea noastră şi în special la inimile noastre. E alarmant faptul că bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate în toată Europa, atât la femei, cât şi la bărbaţi, potrivit Cartei europene a sănătăţii cardiovasculare. Luăm serios în calcul mesajul transmis de Federaţia Mondială a Inimii, conform căruia cel puţin 80% dintre decesele premature datorate bolilor de inimă şi accidentelor vasculare cerebrale pot fi evitate dacă principalii factori de risc, tutunul, dieta nesănătoasă şi inactivitatea fizică sunt controlate”.
Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces în lume. Anual, acestea fac peste 17 milioane de victime, iar numărul este în continuă creştere. În România, potrivit statisticilor, la 30 de minute o persoană suferă un infarct.
Principalii factori de risc pentru afecțiunile cardiovasculare sunt: vârsta, fumatul, sedentarismul, obezitatea, diabetul, istoricul familial de boli cardiovasculare.
Modificarea stilului de viață include: renunțarea la fumat, controlul greutății corporale, o alimentație echilibrată și sănătoasă, creșterea nivelului de activitate fizică corespunzător vârstei și stării generale de sănătate a persoanei.
Inima biologică şi inima duhovnicească
În contextul acestei zile, Pr. conf. Gheorghe Holbea de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti a explicat pentru Basilica.ro cum este înţeleasă inima în Sfânta Scriptură şi care este legătura dintre inima biologică şi inima duhovnicească.
„În Sfânta Scriptură inima este înţeleasă în condiţia de organ fizic, biologic al omului, sau poate însemna organele vitale ale omului, părţile interioare ale trupului omenesc. Însă, cel mai des, cuvântul inimă se referă la omul lăuntric, desemnează identitatea personală a omului, centrul tuturor lucrărilor și atitudinilor omului, dimensiunea duhovnicească a fiinţei sale. Ea este locul în care se păstrează Legea nescrisă (Romani 2:15), unde omul se întâlnește cu Dumnezeu și unde Acesta lucrează”.
„Inima este centrul vital al omului, izvorul vieții sale: Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa (Pildele lui Solomon 4:23). Bucuria, încântarea, mirarea, extazul, toate îşi au locul în inima omului. Psalmistul David ne înfăţişează inima ca loc al recunoştinţei faţă de alţii, dar, mai ales, ne vorbeşte despre mulţumirea adusă lui Dumnezeu din toată inima: mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ajutorul Lui (Psalmul 9), pentru lucrările Sale măreţe în istoria omenirii (Psalmul 110), pentru Legea Lui (Psalmul 118), pentru ridicarea din boala grea (Psalmul 137) sau inima cântă rugăciuni Dumnezeului celui Viu (Psalmul 83:2)”.
„Există o relaţie profundă între inimă şi simţurile biologice ale omului. Teologii contemporani, inspiraţi de scrierile Sfinţilor Părinţi, susţin că inima duhovnicească își are sălașul în inima biologică, deși este din fire independentă de inima fizică, astfel încât se manifestă o influență reciprocă între cele două realități. Sediul sau locașul duhului ar fi tot inima biologică sau trupească”.
Clericul a făcut trimitere şi la cuvintele Părintelui Dumitru Stăniloae, care învaţă despre cele două realităţi interioare, care poartă denumirea de inimă: Se numesc şi una şi alta inimă, fiindcă sunt regiunile ascunse, centrale ale fiinţei noastre, una a spiritului, cealaltă a vieţii sufleteşti legată de latura biologică a noastră, şi ceea ce zace mult în noi, adică în ele, ne devine propriu şi iubit. Inima este ceea ce-i mai ascuns şi mai afectuos în noi.
Inima, spațiul lucrării lui Dumnezeu, al prezenței Lui, trebuie schimbată, convertită, a mai explicat Părintele Holbea, pentru ca „Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire” (Efeseni 3:17).
„Omul trebuie să fie mereu pregătit să-și deschidă inima lui Dumnezeu, Care așteaptă smerit: Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine (Apocalipsa 3:20). Există ușa inimii, drumul sau intrarea către adâncul de taină al ființei umane unde iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă (Romani 5:5). Mântuitorul ne-a dăruit pe Duhul Sfânt: Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte! (Galateni 4:6)”.
Foto credit: reginamaria.ro
Sursa: http://basilica.ro.
