Erezii contemporane

„Aici sunt acuzați Sfinții Părinți, cum că nu au pus o temelie corectă dialogului cu ereticii”

  • 04/04/2016

Despre „Sfântul și Marele Sinod” care va avea loc

  1. Frații mei creștini, vă rog să luați aminte în mod deosebit la cele pe care vi le voi spune în predica mea de astăzi, pentru că sunt foarte importante!

Cred că ați auzit că în ziua Cincizecimii este vorba să se țină un Sinod Ecumenic, pe care l-au numit „Sfântul și Marele Sinod”.

Ca și creștini botezați și miruiți cum sunteți, faceți parte din Familia lui Dumnezeu, care se numește Biserică, sunteți poporul lui Dumnezeu și de aceea trebuie să cunoașteți despre subiectul de care vă voi vorbi astăzi, despre Sinodul ecumenic ce are să se întrunească. Pentru validitatea Sfintelor Sinoade se pretinde recunoașterea lor și de către popor, adică de Dvs. Dacă poporul credincios respinge un sinod, el nu mai este valid, pentru că, așa cum au spus mai demult Patriarhii Răsăritului în Enciclica lor, „păzitorul Credinței Ortodoxe este poporul”.

  1. Mai întâi, trebuie să vă spun, creștinii mei, că Biserica întotdeauna a făcut sinoade, și astăzi trebuie să facă la fel. Este greșit să credem că Sinoadele ecumenice sunt șapte și ne oprim aici. Nu! În Biserică întotdeauna apar erezii și diferite probleme referitoare la viețuirea și cârmuirea creștinilor, și de aceea trebuie convocate sinoade ecumenice pentru condamnarea ereziilor și rezolvarea problemelor care au apărut. Și pentru că, așa cum spune Sfântul Atanasie, primul lucru pentru care este convocat sinodul episcopilor, este pentru condamnarea unei oarecare erezii, trebuie neapărat ca în zilele noastre să se întrunească un sinod ecumenic pentru a condamna cea mai mare dintre toate ereziile veacurilor, ecumenismul. Trebuie așadar să se convoace chiar acum în Biserica noastră un Sinod Panortodox, căci deja s-a întârziat.

  2. Dar deși considerăm necesară convocarea unui Sinod ecumenic, frați creștini, însă referitor la convocarea „Sfântului și Marelui Sinod”, așa cum l-au numit, tocmai pentru acest sinod avem o oarecare îndoială și neîncredere, chiar înainte de a se convoca. Iar îndoiala noastră s-a creat de la Conferințele presinodale care au avut loc pentru a pregăti subiectele, materialul pentru acest Mare Sinod. Într-adevăr, pentru acest Sinod s-a făcut o mare pregătire vreme de mai mulți ani. Pregătirile au început din 1932, adică acum vreo 85 de ani. Și deși s-a făcut pregătire de atâția ani, pregătirea aceasta nu ne este deloc dătătoare de nădejdi. Ca să nu vă obosesc cu multe, mă voi referi numai la a III Conferință Presinodală de la Chambesy – Geneva din 1986. Din nefericire în această Conferință s-au luat hotărâri străine de Tradiția Ortodoxă, hotărâri care reflectă duhul panereziei Ecumenismului. De pildă:

  1. Într-un oarecare subiect al Conferinței ereziile – papismul și protestantismul – sunt numite ”Biserici Creștine”. Și aceasta pentru că în Conferință s-a pus problema relației Bisericii Ortodoxe „cu celelalte Biserici Creștine”, exact așa cum am scris. Subiectul este foarte serios, pentru că aceeași expresie s-a repetat și astăzi, în 2016, la Conferința Presinodală. Deci ereticii constituie „Biserică”? Nu, iubiți creștini! Biserica este UNA și ea este BISERICA ORTODOXĂ! Subiectul este foarte serios pentru că, dacă eretici sunt „Biserică”, atunci care este Biserica cea UNA, despre care spunem în Crezul nostru: „în una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”? Ereticii sunt în afara Bisericii. Ei nu sunt Biserică.

  2. În timpul discuțiilor de la această a III Conferință s-a spus că, sunt bune dialogurile cu ereticii anglicani, deoarece consecința acestor dialoguri a fost recunoașterea hirotoniilor anglicane. Această recunoaștere a fost considerat un pas de progres. Dar participanții la Conferință nu s-au gândit că este cu neputință recunoașterea preoției la eretici, dacă aceștia nu se leapădă mai întâi de erezia și înșelarea lor?

  3. Să cunoașteți, iubiți creștini, că se fac dialoguri cu papistașii („catolici”, așa cum predomină să se numească) în scopul ca ei să se lepede de ereziile lor și să revină la Biserica Ortodoxă. Adică să ne unim iarăși cu ei. Aceste dialoguri au început de după Schisma din 1054. Sfinții noștri Părinți încă de atunci au pus drept temelie, temelie sfântă, condiția ca ei să se lepede de învățăturile lor eretice și să se întoarcă la Ortodoxie. Dar fiindcă catolicii insistă în rătăcirile lor, de aceea și dialogurile sunt fără rezultat. Dar la a III-a Conferință de la Chambesy, despre care vorbim, s-a spus că motivul nereușitei dialogurilor noastre cu catolicii este că ele s-au sprijinit pe incorecta noastră temelie și s-au desfășurat în duhul nostru creștin neautentic… Aici sunt acuzați Sfinții Părinți și însuși Sfântul Grigorie Palama, pentru că nu au pus o temelie corectă dialogului cu ereticii. Și vin acum acești noi părinți (!) – „teologia postpatristică” – să pună o altă temelie, iar nu dogmele ortodoxe, care erau temelia Sfinților Părinți. Care va fi noua temelie a dialogurilor? Aceasta care se numește Ecumenism. Iubirismul. La Conferință s-a mai spus că la dialogul nostru cu catolicii, noi, ortodocșii, vom cunoaște „seriozitatea Bisericilor Occidentului”. Dar ereziile nu sunt nici „Biserici”, nici „seriozitate” nu au, ci numai rătăciri și fapte care stârnesc râsul.

  1. Așadar cu acest duh care stăpânește în conferințele pregătitoare Marelui Sinod, ne temem de hotărârile ce se vor lua la el. Însă, privind la sfințenia și la pregătirea teologică a Ierarhilor care vor participa la el și, mai ales, crezând în Întemeietorul Bisericii noastre, Domnul nostru Iisus Hristos, ne rugăm ca acest Sinod să fie continuarea celorlalte Sfinte și Mari Sinoade ecumenice.

Lucrarea voastră, frați creștini, este ca mai întâi să faceți rugăciune la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care este capul învățăturilor ortodoxe, potrivit stihului: „Bucură-te, capul învățăturilor Lui (a lui Hristos)” și: „Bucură-te, turnul neclintit al Bisericii”, să-i lumineze pe toți Ierarhii să teologhisească drept la „Sfântul și Marele Sinod” care este vorba să se convoace. În rugăciunea voastră, iubiți creștini, să mai spuneți: „Maica Domnului, dacă Sinodul acesta nu va fi în toate ortodox, să nu se facă”. Și dacă se va face „Sfântul și Marele Sinod”, așa cum îl numesc, și se va vădi limpede că hotărârile lui sunt contrare învățăturilor Sfinților Părinți, adică a învățăturilor Sinoadelor ecumenice anterioare ale Bisericii noastre, atunci, foarte simplu, nu-l vom primi. Îl vom respinge. În istoria noastră bisericească s-au petrecut astfel de evenimente.

Voi, poporul cel credincios, trebuie să privegheați cu rugăciune și să ascultați de păstorii voștri, care drept învață cuvântul Adevărului. Iar de ceilalți, de ecumeniști, să nu ascultați.

Subiectul nu s-a sfârșit. Îl vom continua cu următoarea predică.

Cu multe binecuvântări,

Ieremia, Mitropolitul Gortinei și Megalopolei.