Tâlcuirea Pildei Semănătorului
„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, Ucenicii I-au zis: De ce le vorbești lor în pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției Cerurilor, pe când acelora nu li s-a dat. Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu audă, nici să înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă. Și se împlinește cu ei prorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu ochii vă veți uita, dar nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile aude greu și ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă, și Eu să-i tămăduiesc pe ei». Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. Căci adevărat grăiesc vouă, că mulți proroci și drepți au dorit să vadă cele ce priviți voi, și n-au văzut, și să audă cele ce auziți voi, și n-au auzit. Voi, deci, ascultați pilda semănătorului: De la oricine aude cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, dar nu are rădăcină în sine, ci ține până la o vreme și, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintește. Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și îl fac neroditor. Iar sămânța semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul și-l înțelege, deci care aduce rod și face: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.”
Studiul ne așază pe calea cunoașterii
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a III-a, Convorbirea cu părintele Piamun, Cap. II, 1-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 627
„Orice om, fiii mei, care dorește să-și însușească un meșteșug, dacă nu s-a dedicat cu toată grija și vegherea studiilor acelei discipline pe care vrea s-o cunoască, și dacă n-a respectat învățăturile și sfaturile celor mai desăvârșiți dascăli în practica sau știința acelui meșteșug, zadarnic dorește să se asemene cu cei a căror pricepere și iscusință vrea s-o imite. Știm că au venit unii din ținuturile voastre în aceste locuri numai ca să le viziteze, din dorința de a cunoaște mănăstirile fraților, iar nu să împrumute acele reguli și așezăminte pentru care călătoriseră până aici, și nici să încerce, retrași în chilii, să pună în practică cele ce și le însușiseră fie văzându-le, fie aflând despre ele. Cei care, păstrându-și obiceiurile și preocupările cu care veniseră și pe care unii de obicei le părăsesc, nu pentru propășirea lor este de crezut că și-au schimbat provinciile, ci din necesitatea de a scăpa de lipsuri. Ei nu numai că n-au putut să dobândească nicio învățătură, dar nici măcar să zăbovească în aceste părți cu voință îndârjită de a învăța ceva.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
