Într-o seară, pe când stăteam în preajma Cuviosului Paisie, la Coliba Panaguda, eram mâhnit pentru că Starețul meu Iosif era în Cipru, la o mănăstire pe care încerca să o ridice, dar nu mai aveam vești de la el. Întârziase să-mi scrie și de aceea aveam o neliniște.
– Ce ai, de ești gânditor? mă întreabă Starețul Paisie.
– Nu am vești de la Starețul meu Iosif și am o neliniște înlăuntrul meu.
– Ei, ce zici, sărmanule? Să cumpărăm un bilet, ca să mergem?
– Să mergem, cu plăcere!
– Cu care firmă vrei să mergi? Cu Olympic?
– Da, cu Olympic.
– Bine, să întrebăm când are zboruri și vom merge în Cipru.
– În regulă, Gheronda.
– Dar vom merge cu biletul Sfântului Maxim Kapsokalivitul.
– Adică?
– Cum adică? Acesta mânca un posmag și călătorea de la Kapsokalivia la Vatopedi zburând prin aer. Vom mânca și noi câte un posmag deseară și vom merge în Cipru.
„Ei, glumește” am spus eu în sinea mea. Am mâncat posmagul într-adevăr, dar eu m-am dus să mă culc, iar Starețul se ruga. Dimineață, când m-am sculat, Starețul era deja în picioare.
– Cum ai petrecut ieri? m-a întrebat Starețul.
– Bine.
– Este frumoasă mănăstirea aceea.
– Da, Gheronda, este frumoasă.
Și mi-a descris cu amănunte locul unde locuia Starețul Iosif, chilia sa, biroul său, până și locul unde își ținea stiloul său, briceagul său, papucii săi, toate.
– Gheronda, de unde le știi pe toate acestea?
– Când a trecut avionul pe aici, am venit să te iau, dar tu dormeai. De aceea am plecat singur. Ai pierdut biletul. M-am dus și m-am întors dimineață.
Astfel erau harismele Cuviosului Paisie…
Din Experiențele Mitropolitului Athanasie de Lemessos, trăite lângă Cuviosul Paisie Aghioritul.
