La începutul lunii iunie, chiar în cea dintâi zi, sărbătorim cu toții, de la mic la mare, Ziua Internațională a Copilului, un bun prilej de a ne aminti de minunea zămislirii și a nașterii, a purității și a dragostei față de cei mici ai noștri, precum și de dreptul acestora de a fi ocrotiți și sprijiniți în fiecare clipă.
Știm cu toții, din cărți sau chiar din viața de zi cu zi, că Dumnezeu ascultă rugăciunile curate ale copiilor şi că, nu de puține ori, prin mijlocirea Sfinților ocrotitori şi a Maicii Sale, îi scoate din necazuri pe părinți și îi călăuzește pe aceștia în momente de cumpănă. „Vă rog din suflet şi vă implor să aveţi mare grijă de copiii voştri şi să căutaţi mântuirea sufletelor lor”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, iar Sfântul Nicolae Velimirovici, numit deseori în Biserică „Noul Gură de Aur al Serbiei”, sublinia în cuvintele sale de învățătură un lucru deosebit: „Copiii și sfinții vor judeca lumea. Noi, ceilalți, suntem întinați”.
După cum am auzit, cu siguranță, citindu-se în Sinaxar, oameni asemenea nouă, cu neputințe și griji de fiecare zi, au devenit Sfinți și sunt cinstiți astăzi în toată lumea ortodoxă, iar mulți dintre aceștia au pășit în Împărăția Cerurilor încă de la o vârstă fragedă. Pentru că Dumnezeu îi cheamă pe Sfinţii Săi indiferent de neam, țară, rasă sau vârstă. Îi cheamă să fie casnici și prieteni ai Săi pentru credinţa lor, pentru iubirea, mila și jertfa de care au dat dovadă. În această zi specială de 1 iunie vă aducem în atenție trei copii care au devenit Sfinți și „sărbătoresc” acest moment în Ceruri, alături de Tatăl cel Ceresc, spre a ne fi tuturor, părinți și copii, modele demne de urmat, călăuze pe calea mântuirii și prieteni de nădejde la care putem apela cu încredere atunci când viața ne scoate în cale clipe mai dificile.
- Sfântul Mucenic Ioan Valahul (12 Mai) s-a născut în jurul anului 1644, în Oltenia și este numit „Valahul” după locul naşterii sale, Valahia fiind vechiul nume al Ţării Româneşti. În toamna anului 1659, năvălind o ceată de turci pe Valea Oltului dinspre Ardeal, au făcut mari jafuri prin sate în drum spre Dunăre şi au luat în robie mulţi tineri nevinovaţi. Printre cei robiţi a fost şi tânărul Ioan. Refuzând să cadă în păcate trupeşti, a fost întemniţat şi supus la numeroase chinuri. Apoi, în ziua de 12 mai 1662 a fost dus într-o margine a Constantinopolului, la locul numit Parmak-Kapi (Poarta Stâlpului), „aproape de Bezastani“ şi condamnat la moarte prin spânzurare. Se afla în primăvara vieţii sale, având doar 17 sau 18 ani.
- Sfântul Mucenic Matei Brâncoveanu (16 august) este un alt copil-martir al neamului nostru românesc, fiul Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu, care avea numai 11 ani când şi-a jertfit viaţa pentru Hristos. În anul 1714, în Săptămâna Mare, sultanul Ahmed al III-lea (1703-1730) a trimis o mulțime de ostași în Țara Românească cu un scop clar: să-l aducă la el pe Constantin Vodă împreună cu fiii săi, spre a-i convinge să se lepede de credinţa creştină. Supus la nenumărate chinuri în închisoarea „Şapte Turnuri”, bătut, torturat şi înfometat, Sfântul Matei Brâncoveanu a primit sfârşitul mucenicesc la doar 11 ani, prin decapitare, alături de tatăl său, de frații săi, Constantin, Ştefan, Radu și de sfetnicul Ianache, în ziua sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august 1714. Conform scrierilor Bisericii, înainte de a fi martirizat, dreptcredinciosul Domnitor Constantin Brâncoveanu i-a îmbărbătat astfel pe fiii săi: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decât sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru!”.
- Sfânta Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș (7 Decembrie) s-a născut în oraşul Târnovo, Bulgaria, din părinţi creştini, oameni simpli, lucrători ai pământului. Într-o toamnă, pe când avea numai 12 ani, Sfânta era trimisă zilnic de mama ei vitregă cu mâncare în câmp, la tatăl ei. Pe drum, obișnuia să le dea și copiilor săraci care îi ieșeau în cale câteva guri de mâncare. Pentru că întârzia la câmp din această pricină, tatăl ei s-a ascuns într-un desiş și de acolo a văzut cum Sfânta Filofteia făcea milostenie cu cei în nevoie. Furios, a aruncat asupra Sfintei barda pe care o purta la brâu şi, tăind-o la picior, din cauza rănii, aceasta și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Moaştele Sfintei Filofteia se află la Mănăstirea Curtea de Argeş, fiind aduse aici în vremea domniei lui Radu (Negru) Vodă.
Așadar, să ținem cont de îndemnul lui Hristos care, „chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor și a zis: Adevărat zic vouă! De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor” (Matei 18, 2-3). Să ne fie tuturor această zi de 1 iunie un soi de început și de aducere-aminte a faptului că, indiferent dacă suntem copii sau adulți, în băncile școlii sau în funcții înalte, până la măsura sfințeniei nu avem decât un pas. Să urmăm poveștile de viață și faptele demne de laudă și pline de duh ale Sfinților înscriși în calendar! Să nu ne poticnim pe cale, ci să ținem seama de un lucru: și ei au fost oameni, și noi putem ajunge asemenea lor!
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
