3 ani cu Teodora Stamate în Ceruri. Mărturie emoţionantă

Cu 3 ani în urmă, pe 29 septembrie, trecea la Domnul mielușeaua lui Hristos, Teodora Stamate, după o crâncenă suferință cu boala ce i-a răpus trupul ei firav de copil, dar nu și sufletul cel bărbătos și plin de înțelepciune.

Modul în care micuța Teodora și-a dus crucea bolii cu demnitate până la capăt a impresionat o lume întreagă, o lume în care, mai mult ca oricând, cei aleși ai Domnului suferă din ce în ce mai mult dureri și necazuri, purtând parcă pe umerii lor smeriți poverile unei lumi pline de nedreptate.

Pentru Teodora însă suferința s-a îmbrăcat în bucurie, o bucurie cerească pe care doar Harul cel necreat poate să o dăruiască oamenilor, adică și nouă, tuturor celor ce răbdăm necazurile trecătoare de aici cu nădejde în dragostea lui Dumnezeu și viața cea veșnică.  Teodora a simțit această bucurie cerească încă de aici de pe pământ, ca să ne fie nouă pildă de răbdare pentru bunătățile viitoare ce ne așteaptă dincolo, ca răsplată a ostenelilor noastre.

Ca mărturie a slavei cu care a fost încununată Teodora de Domnul Hristos, Mirele ei preaiubit, vă prezentăm o mică mărturisire de taină a tatălui acesteia, Părintele Florin Stamate, care i-a fost alături în suferință zi și noapte, veghind la căpătâiul ei.

Preot Florin Stamate: L-am văzut pe Mântuitorul venind şi spunând

Sunt suferințe în care simți că te descompui, că nu te mai aude nimeni. ,,Unde-i Dumnezeu la Care ai strigat, în Care ai crezut, Căruia I-ai slujit?”. În Cruce, când te afli, e un hău total. Fiind în Cruce, am înțeles cuvintele Mântuitorului: ,,Eli, Eli, lama sabahtani!”, adică ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Nu am crezut cuvintele Lui. Le-am spus la Biserică mult și bine, în fiecare post. Strigam frumos cu Evanghelia în mână, la enoriași: ,,Eli, Eli, lama sabahtani?”. Mă gândeam eu: „Cum să strige așa Mântuitorul pe Cruce? El, Dumnezeu-Om, să strige la Dumnezeu?”. Dar în Cruce, așa este. Te iei de mână cu deznădejdea. În schimb, există o deznădejde harică, care nu te lasă să te basculezi în partea cealaltă. Nu îți trebuie nimic, nu vrei nimic, totul paralizează, totul îngheață. Și atunci am înțeles pușcăria comunistă și ce trăiau Părintele Iustin, Sfinții închisorilor, atunci am înțeles poeziile pe care le-a scris Ioan Ianolide. Toată încrâncenarea aceea pusă pe versuri care sunt o capodoperă. Dar nu vreau să vă spun ce urmează după Cruce. Bucurie! O altfel de bucurie, cum spunea Teodora, o bucurie pe care nu ți-o poate lua nimeni din suflet. La fel cum nu-ți poți explica iadul prin care ai trecut, nu-ți poți explica bucuria, când tu abia ai ieșit din Cruce. E o bucurie care nu e omenească. E un plin al sufletului și al inimii, e un har al lui Dumnezeu.

Poate vă este de folos să vă spun din experiența mea. Când Teodora se afla în sicriu, prima noapte am stat cu ea în Biserică, a doua noapte nu am mai putut merge. Eram obosit, m-am culcat un pic. M-au sunat de la Biserică și nu am mai putut să dorm. Și am zis, dacă nu mai pot să dorm, să merg la Biserică. M-am îmbrăcat și, când să ies, m-a apucat o amețeală. Era 1 noaptea. Și m-am temut să plec așa. M-am întors, m-am așezat pe pat, dar nu întins de tot și nu am adormit, am stat puțin așa să mă limpezesc. L-am văzut pe Mântuitorul venind, nu am simțit nimic deosebit. Atât am văzut pe Mântuitorul venind așa, cu oarecare plutire. Am văzut mâinile, semnul cuielor, m-a sărutat cum se sărută preoții, de trei ori și mi-a spus așa: ,,Pe care Eu îi iubesc, îi fac părtași suferințelor Mele de pe Cruce”. Și am rămas așa: ,,Ce-o fi fost?”. Citind atâta literatură, cum diavolul își bate joc de oameni, cu vedenii și cu vise, mi-am zis că a fost ispită, să o las deoparte. Apoi am discutat cu duhovnicul. M-am gândit că poate mi-a rămas vreun citat de pe undeva, ideea în sine o știam eu, într-un fel. Apoi, duhovnicul mi-a spus: ,,Nu, Dumnezeu v-a mângâiat!” și mi-a dat binecuvântare să spun și la alții că nici asta nu voiam. Dar asta vreau să vă spun: ispitele și Crucea te ajută cel mai mult.

(Fragment dintr-un cuvânt ținut studenților din ASCOR în trapeza mănăstirii Paltin Petru-Vodă, februarie 2022)

Sursa: http://www.paltin-petruvoda.ro

Previous Post

Nu cumva e invers?

Next Post

Evanghelia zilei (Marcu 8, 1-10)

Related Posts
Total
0
Share