Necunoscuta vindecată de Hristos
La Iisus a venit un dregător a cărui fiică murise și L-a rugat să îi învie fata. Mântuitorul nu a stat pe gânduri și a pornit spre casa lui, împreună cu Ucenicii. Oamenii care, de regulă, Îl însoțeau, ca să Îi asculte învățăturile I-au urmat. Fiecare dintre cei prezenți se străduia să stea cât mai aproape de Învățător, prin urmare era foarte dificil să se strecoare cineva prin mulțime, până la El. În acel puhoi de lume se găsea o femeie care – de 12 ani – avea o hemoragie. Își cheltuise toată averea umblând pe la doctori, niciunul nu găsise leacul bolii, iar suferinda era convinsă că doar o mare minune o mai poate salva.
Auzise că Hristos face minuni și venise la El cu credința că o va ajuta. În acea zi, încercase în zadar să intre în vorbă cu Mântuitorul și să Îl roage să o vindece. Dar nu s-a descurajat. „Numai să mă ating de haina Lui și mă voi însănătoși”, se gândea ea. Erau însă atâtea persoane în jur, încât planul femeii părea supus eșecului. „Acum ori niciodată !” și-a zis aceasta, și-a făcut loc până la Iisus, apoi s-a atins de poala hainei Sale. El i-a simțit prezența, S-a întors și a încurajat-o: „Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit”. Pe loc, femeia s-a vindecat. Cine era necunoscuta?
Un semn de recunoștință, pentru binele făcut
În Evanghelii (Matei, 9 :20-22; Luca 8, 42-49), nu se precizează numele femeii pe care Iisus a făcut-o bine. Știm din Sinaxare și din Viețile Sfinților că ea e Sfânta Veronica. În semn de recunoștință pentru salvarea sa, ar fi turnat o statuie de bronz, reprezentându-L pe Mântuitorul Care ținea în mâini mâna unei femei îngenuncheate. Statuia s-a păstrat până pe vremea Împăratului Iulian Apostatul (331-363), care a stricat-o și a transformat-o într-un idol.
O foarte veche tradiție, cunoscută îndeosebi în Apus, spune că Sfânta Veronica L-a mai întâlnit o dată pe binefăcătorul ei. În ce împrejurare?
Prezentă, până la sfârșit
Iisus urca pe Golgota, cărându-Şi crucea. Din când în când, Se prăbușea sub greutatea ei. Soldații romani profitau de aceste momente, ca să Îl biciuiască și să Îl scuipe: „Tu, care Te crezi regele iudeilor, arată-ne ce puteri ai!” urlau ostașii.
În mulțimea care asista la supliciul Domnului se afla și femeia vindecată de Hristos. Știa că Acesta nu le greșise cu nimic celorlalți, prin urmare suporta cu greu jignirile pe care I le aruncau și romanii, și iudeii. Și mai greu îi era să-I privească chipul. Pe cap, purta o cunună de spini. Spinii Îi zdreliseră fruntea, se înfipseseră în creștet și de sub fiecare spin – dâre de sânge I se prelingeau peste ochi, peste obraji, peste tâmple, prin părul care Îi ajungea până la umeri…
Femeia a țâșnit înspre El, gata-gata să Îl ia în brațe. I-ar fi dat apă, dar nu avea. I-ar fi cărat crucea o bună bucată de drum – însă era prea slabă pentru asta. Ce altceva ar fi putut să facă? Poate doar să-I aline cumva rănile de pe fața însângerată… Și-a scos deci acoperământul capului și I-a șters chipul. Exact atunci, un soldat roman a prins-o de braț și a azvârlit-o în praful drumului. „Pleacă, femeie!” i-a strigat el. „Sau vrei să mori și tu, împreună cu acest criminal?”
Sfânta Veronica a rămas acolo câteva clipe, strângând la piept năframa care se atinsese de fața lui Iisus.
Chipul lui Iisus a rămas imprimat pe pânza care este cunoscută azi drept Sfânta Mahramă. În unele Biserici, e pictată deasupra ușilor împărătești ale Altarului.
Sfânta Veronica e sărbătorită în 12 iulie și este reprezentată în Icoane ținând în mâini marama cu chipul Domnului. Îl arată lumii, ca și cum ar spune: „Iată-L pe Hristos! Cunoașteți-L și iubiți-L!”
Ioana Revnic
Sursa: basilica.ro
