Metoda a doua: „Îl am pe Dumnezeu în suflet”
Și, prin urmare, nu trebuie să mergi la biserică. Căci El, cică, și așa este în sufletul tău.
Dar acest lucru nu este adevărat!
Dacă cu adevărat în sufletul nostru ar fi fost Dumnezeu, atunci noi am fi dorit să mergem acolo, unde totul vorbește despre Dumnezeu, unde este slăvit numele Lui, unde se află icoanele Lui, unde este o prezență a Sa deosebită, harul Său. Atunci am fi încercat să trăim așa cum ne poruncește Dumnezeu. Și aceasta este voia Lui – ca noi să mergem la biserică.
Vrăjmașul nevăzut este foarte viclean. Mai viclean decât noi. El seamănă în noi acest gând: „Îl ai pe Dumnezeu în suflet!”. Dar, de fapt, nu Dumnezeu a intrat în sufletul nostru, ci numai gândul despre Dumnezeu, cu care împreună a intrat cel viclean. Ca un lup în piele de oaie. Și ne măgulește.
De fapt, câte nu avem în sufletul nostru? Și osândire, și iritare, și gânduri negre – numai Dumnezeu nu este.
Cum să te eliberezi de toate acestea? Cum să lupți cu gândurile vrăjmașului?
Numai cu ajutorul lui Dumnezeu.
Singur omul nu poate face față părutelor „sale” gânduri, chiar dacă va dori foarte mult acest lucru.
Acest lucru confirmă încă o dată că, în realitate, acestea nu sunt ale noastre, ci ale vrăjmașului.
Cuviosul Ambrozie, starețul de la Optina, atunci când îi veneau gânduri diavolești, se însemna cu sfânta cruce și zicea: „Nu binevoiesc ”.
Nu trebuie să le acordăm nici o atenție. Nici să stăm pe gânduri, ci îndată să le respingem. Să ne rugăm cu rugăciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Și acestea se vor îndepărta.
Biserica ne învață că diavolul se teme mai ales de semnul crucii, Agheasma Mare și Trupul și Sângele lui Hristos, din care ne împărtășim în biserică.
În timpul Dumnezeieștii Liturghii în biserică se săvârșește cea mai mare minune a Sa, de nepătruns chiar și pentru îngeri. Însuși Domnul ne-a dat-o pentru mântuirea noastră. În timpul rugăciunii comune a preoților și a enoriașilor, asupra pâinii și a vinului, special pregătite în altar, pogoară Duhul Sfânt și acestea devin adevăratul Trup și Sânge a lui Hristos. După aspectul exterior, după gust, acestea rămân pâine și vin, dar în realitate este Domnul Însuși.
Oamenii, care se împărtășesc cu Sfintele lui Hristos Taine, știu din propria experiență că primesc o mare putere sfințitoare, care vindecă și sufletul, și trupul.
Pentru aceasta și mergem în primul rând la biserică și ne împărtășim, pentru ca în buzele noastre, în trupul nostru, și atunci și în sufletul nostru într-adevăr să intre Dumnezeu.
Domnul a spus: Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el (In. 6, 56).
Sfântul Serafim de Sarov, duhovnicul Pământului Rusesc, spunea:
– Cine se împărtășește, în orice loc se va mântui. Iar cine nu se împărtășește – nu cred.
Fiecare om botezat trebuie în mod regulat să se apropie de la Tainele Spovedaniei și Împărtășaniei. Căci noi ne spălăm în mod regulat – ne curățim trupul. Nu mai puțin regulat este nevoie să ne curățim și sufletul. Biserica așa se și numește: baie duhovnicească.
Metoda a treia: „Încă nu m-am copt”
„Coace-te! – zice diavolul. Să te coci cât mai mult timp posibil. Numai să nu faci nimic pentru a te coace”. Nu citi Evanghelia, “Legea lui Dumnezeu”, scrierile Sfinților Părinți. Nu merge la biserică, nu întreba nimic pe preoți, chiar dacă ei sunt puși de Dumnezeu pentru a ajuta oamenii în viața lor duhovnicească. Prin această tehnică vrăjmașului îi place în mod deosebit să le pună oamenilor piedică în calea lor spre botez și cununie.
„Încă nu am ajuns la aceasta”.
Pentru a ajunge, trebuie să mergi. Așadar, mergi.
Dar unde să mergi?
Desigur, la biserică.
