33 de “motive” de a nu merge la biserică (I)

Totul depinde de sinceritatea noastră…

           Știi oare, dragă prietene, că de fiecare dată, atunci când în zi de Duminică sau în zi de sărbătoare nu mergi la biserică, tu iei o decizie foarte importantă, poate chiar cea mai importantă (decizie) din viața ta? Aceasta se referă nu doar la viața ta de aici, ci și la viața veșnică a sufletului tău. Iar aceasta ne așteaptă pe toți. Și ar putea începe foarte curând – poate chiar azi.

          Tu ești un om botezat. Slavă lui Dumnezeu! Dar dacă un om este botezat, aceasta nu înseamnă că un loc în Ceruri îi este asigurat. O astfel de concepție nu este ortodoxă, ci eretică. Căci la fel de important este și cum trăiește omul.

          Așadar, de ce nu mergi la biserică? Ce gânduri te îndepărtează de la biserică? Căci te îndepărtează tocmai gândurile.

          Pare că sun gândurile tale, deoarece ele sunt în capul tău. Dar nu este așa.

          Noi spunem: „Mi-a venit un gând”. Da, într-adevăr, gândurile vin. Vin de undeva. Sunt gânduri de la Dumnezeu și sunt gânduri de la diavol. Și unele, și altele vin în capul nostru, iar noi spunem: „M-am gândit”.

          Cum poți afla care gând este de la Dumnezeu și care de la diavol?

          Vezi spre ce acțiuni te conduce acest gând, încotro te îndreaptă: spre biserică sau invers, te îndepărtează de biserică? Către rugăciune, post, pocăință, spovedanie, Împărtășanie, cununie (dacă sunteți căsătoriți), răbdare, iertare, fapte bune – sau departe de toate acestea, sub orice pretext. Chiar și cel mai plauzibil.

          Vezi ce sentimente, ce stare de sufletească dau naștere în tine gândurile. Dacă sunt de pace, de iubire, smerenie, liniște, reculegere – cel mai probabil, aceste gânduri sunt de la Dumnezeu. Dacă aduc mânie, mândrie, frică, tristețe, deznădejde – sunt de la cel viclean.

          Orice gânduri împotriva Credinței Ortodoxe, împotriva lui Dumnezeu, împotriva Bisericii lui Hristos, împotriva rugăciunii și a postului – sunt de la diavol.

          Există un set metode-gânduri frecvente, cu ajutorul cărora vrăjmașul nevăzut încearcă să împiedice apropierea omului de Dumnezeu.

          Metoda întâi (I): „Dar eu merg la biserică”.

          Așa spun uneori și oamenii care vin în biserică să sfințească cozonacul pregătit de Paște, să se aprovizioneze cu Agheasmă Mare, să stea la un botez, să petreacă mortul pe ultimul drum. Poate, uneori, să aprindă și o lumânare, în unele cazuri speciale. Și e suficient. Ei consideră că merg la biserică. Dar Biserica Însăși nu consideră așa.

          Domnul ne-a dat porunca: „Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a șaptea să o închini Domnului” (cf. Ieșirea 20, 8-11).

          Ziua a șaptea în Vechiul Testament este Sâmbăta, care în ebraică înseamnă odihnă, dar pentru creștini ziua de odihnă este Duminica.

          Învierea lui Hristos este temelia credinței noastre. Numai datorită faptului că Mântuitorul a suferit pentru noi pe Cruce și a înviat, noi, oamenii botezați, avem nădejdea mântuirii.

          Știi oare, dragă frate, că există canonul Sfinților Părinți potrivit căruia dacă un creștin trei Duminici consecutive nu merge la slujbă la biserică, poate fi excomunicat (despărțit de Biserică)? Dar de fapt, el singur se desparte de Biserică.

          Acest lucru este clar. Dacă în zilele de Duminică întotdeauna ai anumite treburi nelegate de biserică, aceasta înseamnă că scopul principal al vieții tale nu este încă în Biserică, ci undeva în lume, cu obiectivele și valorile ei, care sunt străine scopului mântuirii noastre. Toate lucrurile vii cresc treptat și constant. Iar la noi sufletul, nu uneori, ci întotdeauna trăiește. Acesta are nevoie mereu de hrană și curățire. Acesta se hrănește cu harul Duhului Sfânt care ni se dă, în primul rând, într-o biserică ortodoxă. Atunci noi trăim duhovnicește, sporim.

          La locul de muncă noi mergem fără să ne gândim: să merg sau nu? Într-o zi de lucru imediat ne trezim cu alarmă, ne grăbim să ajungem la timp. Dacă am merge acolo de câteva ori pe an, atunci am putea spune că noi mergem la muncă? Și cât am câștiga? Și toate acestea se fac în principal pentru trup. Dar omul este în primul rând sufletul lui.

          Dacă elevii, între aproape neîntreruptele vacanțe, uneori ar merge la școală, ce ar învăța?

          Biserica este și muncă și învățare. Și, la fel ca la orice muncă, la orice învățare, aici ai nevoie și de timp, și de sârguință, și de perseverență. Atunci cu adevărat vei primi folos.

Total
1
Shares
Previous Post

Urâciunea făţărniciei şi a invidiei şi dreptul la sfinţenie

Next Post

Schitul românesc Prodromu s-a dezis de grupările nou-zelotiste din Athos

Related Posts