Suntem deja la început de octombrie… încă trei luni și anul mântuirii 2023 va fi trecut și el în paginile istoriei – cu amintiri și fapte bune sau mai puțin bune, după cum îi este scris fiecăruia. Pentru că, până la urma urmei, despre fapte este vorba. An după an, viața omului se scurge, iar când va veni momentul să dăm socoteală pentru cum ne-am trăit viața aceasta pământească, faptele vor vorbi despre noi. Zilele trecute, la radio, un jurnalist îl întreba pe unul dintre bunicii României câți ani are. Răspunsul a venit imediat, total neașteptat, dar cu zâmbetul curat pe buze: „nu am… nu mai am niciunul. Toți s-au dus!”. Câtă înțelepciune în aceste cuvinte! Noi, cei care încă mai avem ani, să-i prețuim și să-i petrecem așa cum se cuvine, după cum îi este plăcut Domnului.
Privind în calendar, vedem că începutul de octombrie ne amintește de o minune petrecută acum mulți ani în Vlaherne, o Biserică ortodoxă aflată în orașul Constantinopol, sau de motivul pentru care prăznuim, în această zi, sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului. Iar dacă în anii trecuți v-am prezentat pe larg povestea sărbătorii, așa cum se regăsește ea în Sinaxar și în scrierile Sfinților Părinți, de această dată ne-am gândit să vă aducem înainte câteva detalii mai puțin știute, legate de Icoana Acoperământului Maicii Domnului și de înțelesurile pe care le „tăinuiește” Icoana praznicului din ziua de 1 octombrie. Descoperiți-le și dumneavoastră în rândurile de mai jos!
Fără a vă reține atenția cu prea multe informații generale, se cuvine să reținem, totuși, că sărbătoarea aceasta ne amintește de o minune săvârșită în ziua de 1 octombrie a anului 911. Ce s-a întâmplat atunci, de fapt? Potrivit tradiției Bisericii noastre, în timpul slujbei de priveghere care se săvârșea în Sfânta Biserică Vlaherne din Constantinopol Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos stătea retras într-o strană, spre spatele Bisericii, alături de ucenicul său, Epifanie. Cântările dădeau impresia că cerul s-a pogorât pe pământ, însă ceea ce s-a petrecut către ora patru dimineaţa n-a fost nicicum o impresie sau o părere: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat înaintea tuturor celor care erau de față la slujbă, stând în văzduh, ţinându-şi omoforul întins ca un acoperământ deasupra capetelor credincioşilor. Cuprins de emoție, Sfântul Andrei l-a întrebat pe fericitul Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?” Iar el i-a răspuns: „O văd, sfinte părinte, şi mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaş, cu cinstitul ei omofor, ce străluceşte mai mult decât soarele”.
- Cunoscând aceste detalii și utilizând fiecare informație vizuală transmisă prin tradiție, iconarii au transpus minunea și starea duhovnicească Sfântului Andrei și a fericitului Epifanie în duh și culoare. Mai întâi, scena a fost reprezentată în spațiul rus, în Bisericile din interiorul cetăților, încă din secolul al XIV-lea. În majoritatea Icoanelor, Născătoarea de Dumnezeu este pictată stând deasupra credincioșilor, cu mâinile ridicate la rugăciune și fiind înconjurată de o aureolă luminoasă.
- De o parte și de cealaltă a ei sunt reprezentaţi Îngeri, iar mai jos, în partea dreaptă, apar Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie. Lângă ei sunt înfățișați cei doisprezece Sfinți Apostoli, dar și episcopi, sfinte femei, monahi și Mucenici, Maica Domnului întinzându-și acoperământul ei asupra tuturor credincioșilor adunați. Acoperământul este unul specific bizantin, confecționat din mătase sau din lână subțire. Vălul întins al Maicii Domnului, este un gest care simbolizează ocrotirea veșnică a Maicii lui Dumnezeu față de cei care o cinstesc pe ea și o cheamă în ajutor, după cum reliefează și imnografia, încă din cele mai vechi timpuri: „Tu, cu Acoperământul tău cel dumnezeiesc, pe cei drepți îi veselești, pe păcătoși îi aperi, pe cei din primejdii îi izbăvești și te rogi pentru toți credincioșii care cântă: Aliluia!” (fragment din Condacul al 9-lea – Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului).
- Și dacă tot am pomenit despre imnografie, vă „deslușim” o altă taină a Icoanei: sub planul superior, în care este reprezentată Maica Domnului, tot în zona centrală este pictat un Sfânt tânăr (cu aureolă), îmbrăcat într-un stihar diaconesc. În mâna stângă, acesta ține un sul de hârtie desfășurat, pe care este înscris textul condacului în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, care se cântă la Naşterea Domnului: „Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci”. Tânărul pictat este Sfântul Roman Melodul, prăznuit tot pe 1 octombrie, iar povestea care leagă prezența sa de această Icoană este una care merită dezvoltată, poate, într-un articol distinct. Pe scurt, se spune că într-un an, în ajunul Crăciunului, Cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreții bisericești la slujba care se făcea de Nașterea Domnului. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci și pentru textul condacelor. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, care i-a dat o bucată de hârtie, spunându-i cu blândețe: „iată, mănâncă aceasta”. Trezindu-se, Sfântul Roman a realizat că a fost înzestrat cu inspirație divină. După ce a primit binecuvântarea patriarhului, urcând în amvon, a început să cânte condacul „Fecioara astăzi”, pe care îl cântăm și astăzi.
- De asemenea, lângă Sfântul Roman Melodul și ceilalți cântăreți, în Icoana praznicului din 1 octombrie este reprezentat și împăratul Leon cel Înțelept (886-912), alături de împărăteasă și de Patriarhul Constantinopolului, întrucât apariția Maicii Domnului a avut loc în timpul domniei lui. Pe de altă parte, familia împărătească a și fost „beneficiara” unei minuni a Maicii Domnului. Se spune că soția împăratului Leon cel înțelept, împărăteasa Zoe suferea de o boală gravă, incurabilă, însă, într-o noapte, prin vedenie dumnezeiască, a aflat că dacă se va atinge de Brâul Maicii Domnului se va vindeca. La rugămintea Împăratului Leon, Patriarhul Constantinopolului a luat Brâul Maicii Domnului, și, înconjurat de un sobor de preoți, a mers la curtea împărătească. Aducând cinstire Brâului Maicii Domnului și atingându-se de acesta, împărăteasa s-a vindecat, iar în semn de recunoştinţă a brodat Brâul cu fir de aur.
- În spațiul slav, Icoana Acoperământului Maicii Domnului mai este cunoscută și sub denumirea de „Pocroave”. În limba rusă termenul „Покров” (Pocrov) înseamnă chiar „acoperământ”. Cuvântul mai este cunoscut în cultul Bisericii și pe filiera liturgică, pocrovățul fiind un obiect de cult care constă într-o bucată de pânză, de formă dreptunghiulară, de mici dimensiuni, utilizată pentru acoperirea altor obiecte de cult. În limbaj popular, termenul „pocroave”, înseamnă acoperirea pământului cu brumă – fapt care demonstrează încă o dată evlavia oamenilor de odinioară, mai ales din spațiul rural, care asociau mereu timpul liturgic cu natura, în general, punându-le întotdeauna într-o frumoasă armonie.
Se spune că Icoana este Biblia în culori. Și așa este. Căci chipul Icoanei praznicului din 1 octombrie poate grăi tuturor – cu mai multă sau mai puțină știință de carte – cât de minunat este Dumnezeu între Sfinții Săi și cât de mare este mijlocirea și milostivirea Maicii Domnului. Astfel, să prăznuim şi noi Acoperământul Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, aducândune aminte de această minunată arătare a ei, petrecută în Biserica din Vlaherne.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
