Trăia cândva în Leningrad o femeie cu bărbatul ei. Amândoi erau medici. În vremea războiului erau amândoi pe front. Bărbatul voia foarte mult să aibă copii, însă femeia nu voia. Făcuse 18 avorturi. În cele din urmă bărbatul ei a lăsat-o și a aflat altă femeie.
După război, când s-a întors în Leningrad, nu putea găsi de lucru. Nu avea nici casă unde să locuiască, căci casa în care locuia mai înainte a fost a bărbatului ei. Rămăsese în drum în adevăratul sens al cuvântului. S-a adresat la diferite organizații, însă nimeni nu a ajutat-o, deși era membră a partidului comunist. S-a deznădăjduit atât de mult, încât se gândea să se sinucidă.
Într-o zi, în timp ce mergea pe drum, s-a întâlnit cu o prietenă de a ei pe care a cunoscut-o în timpul războiului. Aceea a început s-o întrebe despre viața ei, iar când a aflat despre problemele ei, i-a spus că în Virița trăiește un bătrân care ajută mulți oameni și prevede viitorul.
Femeia s-a gândit că este vorba despre un oarecare vrăjitor și a hotărât să-l viziteze, pentru că oricum nu are ce pierde. Ajungând în Virița, a aflat casa Starețului. Cineva a întrebat-o:
– Vreți să-l vedeți pe batiușca?
Ea, de îndată ce l-a auzit, s-a enervat și a întrebat:
– Ce batiușca? Sunt nebună să mă încurc cu popii?
Și a ieșit afară alergând. Pe drum i-au paralizat picioarele și nu mai putea să meargă. S-a așezat jos la marginea drumului și a început să plângă în hohote. Îi blestema pe toți și pe toate, chiar și pe prietena ei care a trimis-o la acest preot. Înjura, dar nu se putea scula în picioare, căci picioarele nu o ascultau. Din casa Starețului a ieșit o femeie care, văzând-o, i-a spus:
– Vă cheamă Starețul.
Ea însă a refuzat categoric să intre înlăuntru. Atunci acea femeie s-a apropiat de ea și i-a spus din nou:
– Numele Dvs. este N., sunteți oftalmolog și abia v-ați întors din Germania. Vă cheamă Starețul.
Fără să-și dea seama cum, s-a ridicat și, ca și cum ar fi povățuit-o o oarecare putere, a intrat în casa Starețului.
Când a intrat în chilia sa, a văzut un monah bătrân întins pe pat. De îndată ce a văzut-o, Starețul i-a spus că pentru toate nenorocirile ea însăși este vinovată, pentru că și-a ucis copiii. Femeia și-a dat seama ca Starețul îi cunoaște întreaga ei viață și, căzând în genunchi înaintea patului său, a început să plângă. Acela îndată a mângâiat-o, spunându-i:
– Mergi la Smolnîi, căci te vor numi șefa unei clinici a lui Petergov și-ți vor da și o cameră unde să locuiești. După aceea te vei întoarce la Leningrad și vei rămâne acolo. Mă vei vizita aici, iar apoi vei vizita și mormântul meu.
„Ce basme sunt acestea pe care le spune?”, s-a gândit N.
– Eu nu spun basme. Toate acestea pe care le spun se vor înfăptui, a spus Starețul, răspunzând gândurilor ei.
A mers la Smolnîi, unde, într-adevăr, au numit-o la Clinica lui Petergov și i-au dat și cameră. Mai târziu s-a întors la Leningrad. A devenit foarte credincioasă, a ajuns la adânci bătrâneți și până la sfârșitul vieții sale cerceta regulat mormântul Starețului din Virița.
Sursa: Viața – minunile – proorociile Sfântului Serafim din Virița.
