Sfinţi „slujitori” și „ocrotitori”

– Gheronda, mă doare un dinte.

– Nu este bine să te doară puţin, ca să te folosești și tu niţel? Fă un șirag de metanii la Sfântul Antipa, care ajută la alinarea durerii de dinţi, și-ţi va trece durerea.

– Am făcut, Gheronda, dar nu mi-a trecut.

– Se vede treaba că ai tu vreo vină. Dacă îi vei spune: „De acum voi fi mai atentă în toate”, îndată Sfântul te va ajuta. Sfântul Antipa este un mare Sfânt. Cât de mult a plăcut lui Dumnezeu! „Antipa, martorul Meu cel credincios”[1], spune în Apocalipsă.

– Gheronda, în Slujba și în Paraclisul Sfintei Varvara se spune că Sfânta vindecă boli molipsitoare.

– Care sunt bolile molipsitoare?

– Bolile, Gheronda, care se transmit prin microbi.

– Atunci s-o rugaţi pe Sfânta Varvara să vă ajute să nu transmiteţi „microbul” invidiei printre voi. Să faci fotocopii după Paraclisul Sfintei Varvara și să le împarţi surorilor.

– Gheronda, Sfânta Varvara este ocrotitoarea și a Artileriei.

– Da, un Sfânt poate face toate slujirile.

– Iar Sfânta Irina, Gheronda, este ocrotitoarea Jandarmeriei.

– Da, de aceea, când vreodată nu ai pace, să te rogi Sfintei Irina, care stăpânește tot corpul Jandarmeriei[2] și aduce pace[3], să aducă pacea și în inima ta.

– Gheronda, foarte des pierd lucruri și după aceea îmi trebuie multă vreme ca să le caut.

– De ce nu-l chemi pe Sfântul Mina, care are aceast „specializare”? Sfântul Mina descoperă imediat ceea ce pierdem, fără să aibă multe pretenţii. Odată, când eram în viaţa de obște[4], mi-am pierdut cheile de la chilie – atunci încuiam chiliile, pentru că în mănăstire erau și diferiţi mireni. „Nu-i nimic, mi-am spus, mă voi duce la tâmplărie”. Dar când caut, văd că lipsește și cheia de la tâmplărie. Merg la grajd, unde făceam samarele pentru animale, dar și de acolo lipsea cheia. „Unde să mă duc acum?”, mi-am spus. Am aprins o lumânare Sfântului Mina și îndată am aflat toate cele trei chei acolo unde nici nu mă așteptam. O lumânare și s-a rezolvat totul! Cu lumânarea pe care le-o aprindem, Sfinţii se simt obligaţi să ne ajute.

Eu nu știam că Sfântul Mina este pictat și călare. Mama mea, care l-a văzut odată, când i-a răspuns la o problemă, mi-a spus că Sfântul Mina umblă călare. Eu însă o ţineam pe a mea și-i spuneam că numai Sfântul Dimitrie și Sfântul Gheorghie umblă călare. „Nu, mi-a spus mama, cel pe care l-am văzut era cu un cal castaniu și mi-a spus că este Sfântul Mina. «Cine ești? l-am întrebat. Sfântul Gheorghie are cal alb, Sfântul Dimitrie roșu, dar tu cine ești?». «Eu sunt Sfântul Mina», mi-a spus”.

– Gheronda, Sfântul Spiridon îi poate cere lui Dumnezeu să-i păstreze trupul nestricat?

– Nu, cum să facă una ca aceasta? Sfinţii nu cer astfel de lucruri. Dumnezeu a iconomisit să rămână nestricat trupul său, ca să fie ajutaţi oamenii. Și vedeţi cum a rânduit Dumnezeu lucrurile! Deoarece Kerkira, Kefalonia și Zakintos sunt lângă Italia și oamenii ar fi putut fi atrași cu ușurinţă de catolicism, Dumnezeu i-a pus acolo stăvilar pe Sfântul Spiridon, pe Sfântul Gherasim și pe Sfântul Dionisie.

– Gheronda, când sunteţi în mănăstire mă simt în mare siguranţă. Iar când lipsiţi și este vreo ispită, mă cuprinde frica.

– Nu te teme, aveţi ocrotitori mari lângă voi. Să nu-i lăsaţi, ci să-i deranjaţi mereu. Când va fi nevoie, veţi avea și bruma mea de ajutor omenesc, fie din Sfântul Munte, fie mai de aproape. Dacă în viaţa lumească fraţii cei buni se îngrijesc de surorile lor, cu cât mai mult se întâmplă aceasta în viaţa duhovnicească, care este mai înaltă. De aceea v-am și lăsat moștenire comoara pe care am avut-o, pe Sfântul Arsenie, și firesc este ca și inima mea să fie aici, pentru că „unde este comoara, acolo este și inima”[5]. De altfel v-am spus: „Mănăstirii voastre, unde locuiește și Sfântul meu, voi lăsa tot ce am mai de preţ”. De fapt Sfântul a și spus cuiva[6]: „Eu locuiesc în afara Tesalonicului”. De aceea, de vreme ce și el însuși a spus că locuiește aici, să-l rogi din partea mea – dacă tu șovăi –, să-și ia toiagul și să-i „aranjeze” pe demoni așa cum știe el.

În general aceasta este treaba tuturor Sfinţilor: să ne ajute și să ne ocrotească pe noi, oamenii cei chinuiţi de ispititorii văzuţi și nevăzuţi. Iar treaba noastră este, pe cât ne stă în putinţă, să trăim duhovnicește, să nu-L mâhnim pe Hristos, să aprindem candelele la Sfinţi și să-i rugăm ca să ne ajute. În această viaţă avem nevoie de ajutor, pentru a putea merge lângă Hristos. În cealaltă viaţă, dacă Dumnezeu ne va învrednici să mergem lângă El, nici pe Sfinţi nu-i vom mai „obosi” și nici nu va exista motiv să-i rugăm să ne ajute.

[1] Apocalipsa 2, 13. Sfântul Antipa, Episcopul Pergamului, a trăit în vremurile Sfinţilor Apostoli și a primit mucenicia în Pergam. Pomenirea lui se prăznuiește la 11 aprilie.

[2] S-a spus în 1986.

[3] Irina (εἰρήνη) în limba greacă înseamnă pace.

[4] La Mănăstirea Esfigmenu între anii 1953-1955.

[5] Vezi Matei 6, 21.

[6] Este vorba chiar despre Stareţul Paisie. (Vezi Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul, Editura Evanghelismos, București 2006, p. 37).

Extras din Despre Rugăciune– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Previous Post

Evanghelia zilei (Luca 12, 13-15; 22-31)

Next Post

Nebunule, în noaptea asta îți iau sufletul!

Related Posts
Total
0
Share