Neîntrerupta petrecere cu Dumnezeu în liniştea inimii, în înfrânarea minţii, în tăcerea întregului suflet duce la curăţia îngerească a omului lăuntric.
Din această curăţie se pot vedea toate lucrurile şi toate făpturile în curăţia lor cea dintâi, o oglindire a curăţiei Ziditorului tuturor lucrurilor şi făpturilor.
Această vedere pricinuieşte cele mai curate lacrimi ale omului.
…Deoarece şi lacrima, câteodată, nu este decât apa mării.
Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Predania.
