Preot Sorin Croitoru
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din neamuri sfinte evreiești
O Pruncă minunată.
Și era una la părinți,
Născută prin minune
La fel ca unii dintre sfinți,
Cum Biblia ne spune.
O dobândiseră cu greu,
Cu lacrimi multe, multe,
Vărsate de părinți mereu
Ca Domnul să-i asculte..
Cereau în rugăciunea lor
Făcută cu durere
Măcar un singur pruncușor
În dar spre mângâiere..
Dar biata Ana nu știa
Că-n pântec o s-o poarte
Pe Maica Celui ce avea
Să calce peste moarte!..
Iar el, săracul Ioachim,
De unde-avea să știe
Că Domnului, așa cum știm,
Bunic o să Îi fie?..
Vedeți cum Bunul Dumnezeu
În viață îl slăvește
Pe cel ce zi de zi, mereu,
În suflet se smerește?..
Și când a fost să fie grea,
Primind-o pe Maria,
Bătrâna Ana promitea
Cu toată bucuria
Pe pruncul cel primit în dar
Să I-l afierosească
Lui Dumnezeu ca la Altar
În viață să-I slujească..
Iar când a fost să-apară ea,
Pruncuța cea dorită,
Ca Ana nu se mai vedea
Femeie fericită
Căci un măslin neroditor
Fusese sărăcuța,
Și-acum își mângâia de zor
Cu dragoste Pruncuța..
A fost odată ca-n povești
O mamă și un tată
Smeriți cum n-o să mai găsești
În lume niciodată.
Și au primit un Dar ceresc,
Pe mica lor Marie,
Ce-avea tot neamul omenesc
Să-l scoată din robie..
Iar azi acest Preasfânt Odor
E Mamă grijulie,
Purtând întregului popor
De grijă pe vecie.
În zilele de praznic sfânt
Creștinii se adună
Măicuței Domnului Cel Sfânt
Să-i cânte împreună.
De ziua Sfintei Adormiri,
Preasfintei Născătoare
Spre slava marii ei iubiri
Noi îi cântăm tropare,
Știind că-n pântecele-i sfânt
S-a întrupat Iubirea,
Trimisă nouă pe pământ
Să ne sfințească firea.
A fost odată ca-n povești
O fată preafrumoasă..
Pe Ea în slăvile cerești
Azi o avem Crăiasă!
