În vara anului trecut, am avut mai multe zile o durere de spate, care devenise insuportabilă, și m-am gândit că ar fi bine să merg la un medic. Am mers la Policlinica cu plată nr. 3, de pe Calea Șerban Vodă din București. Plătesc consultația, urc un etaj, stau la rând după două persoane, apoi intru și eu. În fața mea, la birou, era un medic în jur de 70 de ani, slab, înalt, cu părul alb și un început de chelie, halat alb, imaculat, mâini… de doctor. Mă întreabă:
– Cum vă numiți?
– Trușcă Nicolae.
– Vârsta?
– 45 de ani…
– Ocupația?
– … sunt preot!
– Unde? mă întreabă mirat.
– Într-un sat, Negoești, pe șoseaua spre Oltenița, la vreo 42 de km… este o biserică monument istoric – i-am “turuit” eu. Dar domnul doctor se încruntă, apoi mă întreabă:
– Cum domnule, ești preot la Negoești? Un sat care are o haltă de tren? … trece trenul prin Negoești?
– Da, i-am răspuns entuziasmat. Apoi am gândit – uite ce mică e lumea, am și o “pilă” la doctor pe neștiute; ce minune! Dar domnul doctor mă ia direct, fără ocolişuri:
– Să-ți fie rușine, părinte! Veneam cu trenul de la Oltenița anul acesta, marți după Paști, și am văzut niște țărani care săpau pe câmp, lângă haltă Negoești. Oamenii ăia erau din satul dumitale! Dumneata nu le spui la Biserică…
– Domnule doctor, îl întrerup eu spășit, simțindu-mă vinovat, le spun, dar oamenii s-au emancipat…
– Ce emancipare, părinte? sare doctorul de pe scaun. Ce emancipare? Au săpe cu telecomandă? Dumneata știi ce-a spus Blaga? Unde este veșnicia aia de care vorbea? Cum e posibil ca țăranul român să se pervertească atât de mult, încât să-și uite tradiția și credința, să dea cu sapa a treia zi după Paști? Cum îndrăznește să ceară de la Dumnezeu să-i rodească pământul, când țăranul îl ofensează? Voi, preoții de la țară, veți fi găsiți responsabili de inteligența țării, peste timp, pentru pierderea tradiției din satele românești. Dezbracă-te! a strigat la mine.
În timp ce-mi dezbrăcam cămașa și maieul, mă gândeam că mai are puțin și… mă ia la bătaie. Era nervos, supărat și încruntat. Nu-mi venea să cred ce mi se întâmplă, și-mi spuneam că am avut o zi proastă. De consultație… nici nu mai eram atent la ea.
– Te-a tras curentul, domnule părinte. Uite aici rețeta asta… te ungi cu unguentul ăsta. Părinții mei – continua domnul doctor – sunt din Ardeal. Eu m-am născut lângă Sibiu și cred că popa-al nost’ ar fi mers pe câmp, și-ar fi certat țăranii, dacă i-ar fi văzut că lucrează a treia zi de Paști.
N-am mai avut nicio replică. Eram biruit de punctul de vedere al unui credincios al Bisericii, era revoltat… simțea că pierde ceva. Nu s-a lăsat și când am ieșit pe ușa cabinetului mi-a strigat de au auzit toți de pe hol:
– Părinte, zi-le țăranilor dumitale, să nu mai dea cu sapa marți după Paști, că e păcat de Dumnezeu!
Simțeam că-mi este rușine, dar nu eram supărat pe doctor, avea perfectă dreptate. Mi-a trecut prin gând un gând răutăcios. Ce-ar fi ca cineva din satul meu să se accidenteze, muncind a treia zi după Paști, și să ajungă la doctorul ortoped, de la Policlinica cu plata nr. 3, din București:
– Cum vă numiți?
– …!
– Vârsta?
– …!
– De unde sunteți?
– Din Negoești… știți… marți după Paști, mi-am dat cu sapa-n picior…
– Ieși afarăăă! mi-am imaginat eu râzând, chipul nervos al domnului doctor, strigând la consăteanul meu, care ar fi primit o lecție de religie de la un medic.
Preot Nicolae Trușcă, Parohia Negoești, județul Călărași.
