Preot Visarion Alexa
Vin mulți oameni la Biserică și spun: “Părinte, nu știu ce să mă mai fac, am o stare proastă care nu-mi mai trece. Sunt copleșit!”.
Chem omul la spovedanie, la Împărtășanie, vine un timp, până îi trece starea, apoi renunță. Starea proastă însă va reveni pentru că acolo este pedagogia Duhului Sfânt.
Acela este modul lui Dumnezeu de a ne arăta că nu am aflat sensul nostru pe pământ. Sensul nostru este altul, mult mai înalt decât a ne căsători, a face copii, a merge la serviciu și în vacanțe.
Dumnezeu îngăduie să se nască atâția oameni pe pământ, din dorința de a împărtăși cât mai multor suflete Bucuria Sa, Viața Sa, Veșnicia Sa.
Este un act de mare Iubire să împărtășești cuiva viața ta. De nu vom înțelege acest lucru, vor colapsa toate la un moment dat.
Cunoașterea lui Dumnezeu, Creștinismul, practicarea sa reală înseamnă muncă (nu doar un acatist, o lumânare, o nuntă și un botez), înseamnă asumare, devoțiune, perseverență, răbdare.
Este nevoie, poate, de zeci de ani ca să ajungi, practicând creștinismul, să biruiești egoul tău. Acolo unde nu mai e ego, coboară Dumnezeu și Bucuria Sa.
Egoul este boala profundă a omului. Egoul este cel care ne face să fim permanent nemulțumiți și în conflict cu cei din jur, care ne spune că în fiecare zi oamenii abuzează de noi.
Dacă vei merge la psiholog, acesta îți va spune că ai fost abuzat psihic în copilărie și că de acolo vin toate problemele tale și trebuie să rezolvi aceste abuzuri prin multe ședințe de terapie.
Oameni buni, păi cine nu s-a simțit abuzat, fiind pus să mănânce tot din farfurie, să adoarmă la oră fixă, să fie primul din clasă și câte și mai câte?
Eu cred că este un eșec să începi acest demers, cred că ai toate motivele să te simți abuzat de soț/soție, de copii, de prieteni, de colegi, de oamenii din trafic, în fiecare zi.
Așadar, abuzurile asupra ta nu se vor termina niciodată.
Dacă însă alegi să începi lupta cu egoul, dacă începi să “răstignești” în tine omul important și mai presus decât toți ceilalți, încet, încet, suferința ta va înceta, te vei dezlipi de orgoliile, ambițiile și așteptările față de ceilalți, sufletul tău se va liniști, nu vei mai fi o rană vie din cauza celorlalți, ci vei vedea în tine patimile tale și vei dori să scapi de ele.
Cum? Conștientizând starea ta și predându-te Voii lui Dumnezeu, în sinceritate, cu toate neputințele tale.
Pentru omul care a înțeles viața sa, care a înțeles că soluția vindecării și a liniștirii sale nu este lupta permanentă cu ceilalți, ci doar cu sine, fiecare zi va căpăta sens.
E absurd să crezi că îți vei rezolva toate frustrările luptând cu cei din jur, corectând pe fiecare după cum consideri tu.
Iisus are un îndemn “teribil” de real:
“Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri!”…numai așa ne putem elibera, iertând! Începeți ziua astfel: azi iert pe toată lumea!
