Rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate plinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori). Slavă… Şi acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Troparele de umilință
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă…
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi după Scripturi; Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Și într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei închinăciuni).
Apoi Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă… Și acum…
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Condacul 1
Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ții în dreapta Ta toate cărările vieții omenești cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îți mulțumim pentru binefacerile Tale cele arătate și cele ascunse, pentru viața pământească și pentru cereștile bucurii ale Împărăției Tale. Arată-ne și de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Icosul 1
Venit-am pe lume prunc slab și neajutorat, dar Îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta strălucește de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veșniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi și până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelșugate. Îți mulțumesc și strig cu toți cei care Te cunosc pe Tine:
Slavă Ție, Celui ce m-ai chemat la viață,
Slavă Ție, Celui ce mi-ai arătat frumusețea lumii,
Slavă Ție, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul și pământul ca pe o carte veșnică a înțelepciunii,
Slavă veșniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ție, pentru milele Tale cele arătate și cele ascunse,
Slavă Ție, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ție, pentru fiecare pas al vieții, pentru fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 2
Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munții care tind spre cer, apele ca niște oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor și curgerea ușoară a norilor, întreaga fire șoptește tainic, toată e plină de mângâiere, păsările și dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumusețea cea degrab trecătoare care deșteaptă dorul de veșnicul locaș unde întru nestricăcioasă frumusețe se aude cântarea: Aliluia!
Icosul 2
M-ai adus în viața aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru și adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat foșnetul plin de pace al pădurii și susurul dulce-glăsuitor al apelor, ne-am înfruptat din roadele bine-miresmate și dulci, ca și din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ și câtă bucurie să fii oaspetele Tău!
Slavă Ție, pentru praznicul vieții,
Slavă Ție, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor și trandafirilor,
Slavă Ție, pentru felurimea cea desfătată a roadelor și a semințelor,
Slavă Ție, pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineții,
Slavă Ție, pentru surâsul deșteptării scăldate în lumină,
Slavă Ție, pentru frumusețea zidirii mâinilor Tale,
Slavă Ție, pentru viața veacului acesta, prevestitoare a celei cerești,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 3
Prin puterea Sfântului Duh împrăștie mireasmă orice floare: adiere tihnită de parfum, gingașă alcătuire de culori, frumusețea Celui Mare întru cele smerite. Laudă și cinste Făcătorului de viață Dumnezeu, Cel care a încununat țarina cu aurul spicelor și cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliți-vă și-I cântați Lui: Aliluia!
Icosul 3
Cât de minunat ești în praznicul primăverii, când se trezește la viață toată făptura și de prin mii de părți strigă cu bucurie către Tine: Tu ești Izvorul vieții, tu ești Biruitorul morții! Mângâiate de lumina lunii și de cântecele privighetorilor, stau văile și codrii în veșminte de nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea îl așteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?
Slavă Ție, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori și gusturi și miresme,
Slavă Ție, pentru zidirea cea primitoare și bogată în mângâiere,
Slavă Ție, că ne-ai înconjurat cu mii și mii de făpturi,
Slavă Ție, pentru adâncul înțelepciunii Tale, care și-a pus pecetea peste întreaga lume,
Slavă Ție, cu evlavie sărut urmele pașilor Tăi nevăzuți,
Slavă Ție, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vieții veșnice,
Slavă Ție, pentru nădejdea vieții nestricăcioase, nepieritoare, desăvârșite,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 4
Cu câtă dulceață îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viață este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul și mai dulce decât fagurii este împreună-grăirea cu Tine. Rugăciunea adusă Ție prinde viață și se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci sufletul și cât de mărețe și pline de tâlc apar atunci viața și făptura toată! Unde nu ești Tu – acolo e pustiu. Unde ești Tu – acolo e bogăția sufletului, acolo se revarsă, ca un șuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia!
Icosul 4
Când se lasă peste pământ apusul, când se împarte odihna somnului obștesc și la căderea zilei liniștea se așterne, eu văd cămara Ta sub chipul palatelor strălucitoare și a pridvoarelor de nori ale amurgului. Foc și porfiră, aur și azur grăiesc prorocind despre frumusețea cea negrăită a corturilor Tale și cu glas de prăznuire strigă:
Slavă Ție, în ceasul tihnit al înserării,
Slavă Ție, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare liniște,
Slavă Ție, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune,
Slavă Ție, pentru odihna somnului adânc,
Slavă Ție, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe,
Slavă Ție, pentru rugăciunile smerite ale sufletului,
Slavă Ție, pentru deșteptarea făgăduită spre bucuria veșnicei zile neînserate,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 5
Nu sunt cumplite viforele vieții pentru acela în al cărui suflet strălucește făclia focului Tău. Împrejur – vreme rea și întuneric, groază și urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace și lumină: acolo e Hristos! Și inima cântă: Aliluia!
Icosul 5
Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât ești de bogat și câte lumini ai! Prin razele îndepărtaților luminători mă privește veșnicia; sunt așa mic și neînsemnat, dar cu mine este Domnul și pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.
Slavă Ție, pentru necontenita Ta purtare de grijă,
Slavă Ție, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale,
Slavă Ție, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor,
Slavă Ție, pentru blândețea dobitoacelor care-mi slujesc,
Slavă Ție, pentru clipele luminoase ale vieții mele,
Slavă Ție, pentru bucuriile limpezi ale inimii,
Slavă Ție, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi și de a contempla,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 6
Cât ești de măreț și de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vădește atotputernicia mâinii Tale în șerpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măreția Ta. Glasul Domnului peste câmpii și în foșnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor și ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul munților care scuipă foc. Tu scuturi pământul ca pe un veșmânt; Tu înalți până la cer valurile mării. Laudă Ție, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalțe strigăt de pocăință: Aliluia!
Icosul 6
Ca fulgerul când luminează cămările ospățului și după el par jalnice toate făcliile, așa ai strălucit și Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate și firave păreau aceste bucurii… Sufletul meu năzuiește spre Tine!
Slavă Ție, hotar al celor mai înalte visuri omenești,
Slavă Ție, pentru setea noastră nepotolită după Împărtășirea cu Dumnezeu,
Slavă Ție, Celui ce ai aprins în noi nemulțumirea numai cu viața cea de pe pământ,
Slavă Ție, Celui ce faci din noi fii ai luminii înveșmântându-ne cu cele mai gingașe raze ale Tale,
Slavă Ție, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului și ai sortit tot răul spre nimicire,
Slavă Ție, pentru descoperirile Tale;
Slavă Ție, pentru fericirea de a Te simți și de a viețui cu Tine,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 7
În sânul minunatei simfonii care ne înfășoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul Împărăției ce va să fie în dulceața cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simțirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului. Orice adevărată frumusețe ne poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare, făcându-ne să înălțăm cu glas de sărbătoare cântarea: Aliluia!
Icosul 7
Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi și faci să rodească arta pictorilor, inspirația poeților, gândirea savanților. Cu puterea cunoașterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul înțelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor și fără de voie Te mărturisesc: O, cât ești de mare în operele lor, cât ești de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!
Slavă Ție, Celui ce Ți-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,
Slavă Ție, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit,
Slavă Ție, pentru tot ce ni s-a descoperit prin Harul Tău,
Slavă Ție, pentru ceea ce cu înțelepciune ne-ai ascuns,
Slavă Ție, pentru geniul minții omenești,
Slavă Ție, pentru puterea de a lucra cele de folos,
Slavă Ție, pentru limbile de foc ale inspirației,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 8
Cât de apropiat ești de noi în ziua bolii! Tu Însuți cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuți Te apleci spre patul celui suferind. Și inima lui stă de vorbă cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pătimiri și scârbe, Tu trimiți ajutor neașteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste și mântui, Ție Îți înălțăm cântare: Aliluia!
Icosul 8
Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înțelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea și mi-ai adumbrit sufletul cu pacea Harului Tău. Atunci am înțeles că Tu ești bun și fericiți sunt cei care aleargă la Tine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:
Slavă Ție, Celui ce plinești cererea mea pentru cele bune;
Slavă Ție, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;
Slavă Ție, Celui ce tămăduiești neputințele și scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;
Slavă Ție, Celui ce singur știi de ce îngădui să fim prigoniți pe nedrept;
Slavă Ție, Celui prin Care nicio pierdere nu e de neînlocuit și tuturor le dăruiești viața de veci;
Slavă Ție, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt și bun;
Slavă Ție, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai noștri adormiți întru nădejdea învierii;
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 9
De ce zâmbește tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată ușurare, fără asemănare cu cele pământești și însuși văzduhul devine Altar și Biserică purtătoare de lumină? E adierea Harului Tău, e strălucirea Taborului, cerul și pământul cântă atunci lauda: Aliluia!
Icosul 9
Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilința, atunci una din razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, și ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în văpaie: am privit chipul Tău tainic și neapropiat.
Slavă Ție, Celui ce ai preschimbat viața noastră cu faptele bunătății,
Slavă Ție, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceață fiecare din poruncile Tale,
Slavă Ție, Celui ce Te sălășluiești în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii,
Slavă Ție, Celui ce ne-ai trimis nereușite și scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferința celorlalți,
Slavă Ție, Celui ce ai pus mare răsplată în însăși fapta bună,
Slavă Ție, Celui ce primești avântul spre cele înalte,
Slavă Ție, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 10
Un lucru destrămat în pulbere nu se ridica la loc, dar Tu învii pe cei a căror conștiință s-a stins și întorci la frumusețea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejde. Cu Tine nimic nu e cu neputință de îndreptat. Tu ești cu totul dragoste. Tu ești Cel ce pe toate le zidești, și Cel ce iarăși dai viață. Pe Tine Te lăudăm cântând: Aliluia!
Icosul 10
Dumnezeul meu, Cel ce cunoști căderea îngerului trufaș al zorilor, mântuiește-mă cu Harul tău, nu mă lăsa să mă îndepărtez de Tine și nu-mi da să mă îndoiesc de Tine. Dă auzului meu agerime, ca să aud în toate clipele vieții mele glasul Tău tainic și să-Ți strig Ție, Celui veșnic:
Slavă Ție, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta,
Slavă Ție, pentru presimțirile dăruite de Har,
Slavă Ție, pentru povețele glasului tainic,
Slavă Ție, pentru descoperirile din vis și din trezie ale Cuvioșilor Tăi,
Slavă Ție, Celui ce zădărnicești planurile nefolositoare,
Slavă Ție, Celui ce ne trezești prin suferințe din beția patimilor,
Slavă Ție, Celui care smerești spre mântuire trufia inimii,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 11
Prin lanțul de gheață al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale și Dragostea Ta de oameni. Tu ești aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine; în pulbere se așterne duhul meu înaintea Crucii: aici e praznicul iubirii și al mântuirii, aici nu încetează în veci lauda: Aliluia!
Icosul 11
Fericit cel care va cina în Împărăția Ta, însă Tu m-ai împărtășit încă de pe pământ de această fericire. De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul și Sângele Tău, iar eu, mult păcătosul, am primit știutele Taine și am simțit iubirea Ta cea negrăită și mai presus de fire?
Slavă Ție, pentru puterea Harului Tău cel necuprins și de viață făcător,
Slavă Ție, Celui ce ai înălțat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite,
Slavă Ție, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viață făcătoare ale Botezului.
Slavă Ție, căci Tu întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor,
Slavă Ție, adânc nesecat al iertării,
Slavă Ție, pentru paharul vieții și pentru pâinea bucuriei veșnice,
Slavă Ție, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 12
De multe ori am privit cum se răsfrângea slava Ta pe chipurile celor răposați. Cum străluceau de nepământească frumusețe și bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii și al odihnei în sfârșit atinse; tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârșitului, luminează și sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!
Icosul 12
Ce înseamnă laudele mele înainte Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor – aceasta este partea sufletelor înalte – dar știu cum Te slăvește firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îți aduce tihnită rugăciune, înveșmântat în haină albă, strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Tine soarele care răsare și am auzit corurile păsărilor slavoslovind. Am auzit cum foșnesc codrii, cântă vânturile și apele susură cu taină despre Tine, am auzit cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mișcarea pe care le-ai rânduit-o, cu înțelepciune, pe nesfârșitele întinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trăiesc și văd dragostea Ta, râvnesc să-Ți mulțumesc, să mă rog Ție și să strig:
Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat lumina,
Slavă Ție, Celui ce ne-ai iubit cu Dragoste adâncă, nemăsurată și dumnezeiască,
Slavă Ție, Celui ce ne umbrești cu lumina, cu cetele Sfinților și Îngerilor Tăi,
Slavă Ție, Preasfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim Împărăția Ta,
Slavă Ție, Duhule Sfinte, Soare de Viață Făcător al veacului ce va să vină,
Slavă Ție, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre,
Slavă Ție, pentru toate, Treime Dumnezeiască și Preabună,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Condacul 13
O, Preabună și de Viață-Făcătoare Treime, primește mulțumire pentru toate milele Tale și ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulțind talanții care ne-au fost încredințați, să intrăm în veșnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruință: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)
Apoi iarăși se zice Icosul întâi
Venit-am pe lume prunc slab și neajutorat, dar Îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta strălucește de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veșniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi și până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelșugate. Îți mulțumesc și strig cu toți cei care Te cunosc pe Tine:
Slavă Ție, Celui ce m-ai chemat la viață,
Slavă Ție, Celui ce mi-ai arătat frumusețea lumii,
Slavă Ție, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul și pământul ca pe o carte veșnică a înțelepciunii,
Slavă veșniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ție, pentru milele Tale cele arătate și cele ascunse,
Slavă Ție, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ție, pentru fiecare pas al vieții, pentru fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
Și Condacul întâi
Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ții în dreapta Ta toate cărările vieții omenești cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îți mulțumim pentru binefacerile Tale cele arătate și cele ascunse, pentru viața pământească și pentru cereștile bucurii ale Împărăției Tale. Arată-ne și de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ție, Dumnezeule, în veci!
