Rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate plinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori). Slavă… Şi acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Troparele de umilință
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă…
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi după Scripturi; Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Și într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei închinăciuni).
Apoi Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă… Și acum…
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Condacul 1
Orfană ai rămas de mică, fiind de trei ani, dar Părintele orfanilor, Care nu părăseşte pe cei străini, a rânduit ca să fii luată într-un sfânt lăcaş al unei mănăstiri, unde ai crescut cu multă grijă. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învăţat sfânta credinţă şi te-ai încununat cu frumoase virtuţi, ajungând la desăvârşirea sfinţeniei, pentru care noi te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Icosul 1
În post, privegheri şi rugăciuni neîncetate ai crescut şi ai petrecut în sfânta mănăstire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului. Ca un crin alb ai înflorit în grădina lui Hristos, împodobindu-ţi fecioria cu virtuţi sfinte, ai ajuns bine plăcută Domnului, pentru aceasta noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, fecioară preafrumoasă;
Bucură-te, cea preamult lăudată întru învăţătura creştinească;
Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca să te ocrotească;
Bucură-te, în viaţa călugărească să te desăvârşească;
Bucură-te, cu darul Său din restriştea lumii te-a luat;
Bucură-te, şi cu lumina Sa mintea ţi-a îmbrăţişat;
Bucură-te, odraslă sfântă de Hristos aleasă;
Bucură-te, ca să-I ajungi scumpă mireasă;
Bucură-te, pasăre măiastră care cânţi noaptea la rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai fost scoasă din a lumii deşertăciune;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 2
Dar vrăjmaşul neamului omenesc, văzând nevoinţele tale cele sfinte, prin care era călcat de fecioreştile tale picioare, a pornit asupra ta războiul lui pe faţă; a început prin oameni vicleni a te pârî la păgânii cei cumpliţi, precum că eşti frumoasă la chip şi că eşti într-o mănăstire, unde cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Auzind aceasta necuratul guvernator, a poruncit ca să te ia cu sila de la mănăstire şi, mergând cei trimişi, au zdrobit uşile cu securi. Atunci a fost mare frică asupra mieluşiţelor lui Hristos, dar egumena te întărea pe tine, Sfântă Anastasia, ca să primeşti cununa cea mucenicească. Tu cu multă bărbăţie ai stat în faţa tiranilor, iar noi te lăudăm cu drag:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, căci pe vrăjmaş l-ai biruit;
Bucură-te, cu postiri şi neîncetate rugăciuni sub picioare l-ai strivit;
Bucură-te, şi cu mare ruşine el s-a depărtat de tine;
Bucură-te, că atunci vrăjmaşul a început război pe faţă;
Bucură-te, şi a început prin oameni vicleni să te pârască;
Bucură-te, căci a ta viaţă sfântă o a descoperit;
Bucură-te, şi te-a arătat la guvernatorul cel cumplit;
Bucură-te, că el atunci a trimis oşteni la mănăstire, ca să te ia cu sila;
Bucură-te, şi să te ducă în faţa lui cea fără de milă;
Bucură-te, ceea ce ai avut luptă mare;
Bucură-te, ceea ce ai început ca să suferi pentru Domnul chinuri amare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 3
Sofia cea cu viaţă sfântă te-a întărit, frumoasă Anastasia, cu poruncile dumnezeieşti, îndemnându-te la mari virtuţi şi multă sfinţenie, ca să biruieşti în faţa vrăjmaşilor şi să primeşti de la Domnul cununa cea neveştejită a Împărăţiei cereşti. Iar tu ascultai de ea cu râvnă şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Atunci când te sfătuia mama ta cea duhovnicească, deodată ca nişte fiare sălbatice au năvălit trimişii dregătorului şi cu mare silnicie în grabă te-au apucat şi, legându-te cu lanţuri, te-au dus la păgânul cel necurat. Iar tu răbdai o răpire aspră ca aceasta cu mulţumire, pentru care îţi cântăm aceste laude:
Bucură-te, Sfântă Anastasia cea de sfinţenie iubitoare;
Bucură-te, ceea ce ai fost înzestrată cu multă răbdare;
Bucură-te, ceea ce în poruncile Domnului te-ai întărit;
Bucură-te, căci cu frică şi cu dragoste le-ai păzit;
Bucură-te, că de stareţa Sofia cea înţeleaptă ai fost îngrijită;
Bucură-te, că pentru mărturisirea lui Dumnezeu ai fost pregătită;
Bucură-te, ceea ce te-ai supus la jertfă mare;
Bucură-te, ceea ce te-ai pregătit pentru a muceniciei încununare;
Bucură-te, că tiranii au năvălit ca nişte lupi la tine;
Bucură-te, şi te-au legat cu lanţuri de fier cu mare asprime;
Bucură-te, din lăcaşul cel sfânt cu silnicie te-au luat;
Bucură-te, şi la dregătorul cel cumplit te-au înfăţişat;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 4
Adunarea cea păgânească a închinătorilor de idoli, împreună cu guvernatorul Prov, te-au cercetat de unde eşti şi din ce neam porneşti. Atunci ai răspuns că eşti creştină şi că te numeşti cu numele de „Înviere” şi cânţi Dumnezeului cel Adevărat: Aliluia!
Icosul 4
Guvernatorul cu multă asprime a voit a te înfricoşa, iar apoi cu multe amăgiri viclene ţi-a arătat ţie, Muceniţă, că îţi va da desfătări şi bucurii lumeşti şi o viaţă plină de avuţii, ca fără trudă să trăieşti, numai să te supui la voia sa. Dar tu cu mare bărbăţie şi cu voinţă mucenicească ai respins vicleşugurile lui şi numai la Dumnezeu ai cugetat rugându-te. Pentru aceasta auzi de la noi:
Bucură-te, ceea ce spre Ierusalimul cel ceresc cu mare avânt ai pornit;
Bucură-te, ceea ce de Dumnezeu ai avut dor nemărginit;
Bucură-te, ceea ce porţi numele cel sfânt al Învierii;
Bucură-te, ceea ce ai pornit pe calea jertfirii;
Bucură-te, că amăgirile tiranului nu te-au înşelat;
Bucură-te, că aurul şi bogăţiile lui le-ai defăimat;
Bucură-te, că mintea ta a fost sfântă păzitoare;
Bucură-te, ceea ce ai trecut prin grea încercare;
Bucură-te, porumbiţa Domnului cea mult frumoasă;
Bucură-te, ceea ce ai spart cursa cea diavolească;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 5
Cu multă tărie şi înţelepciune ai defăimat şi respins sfaturile prigonitorului, şi călcând capul şarpelui celui viclean, cântai în inima ta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Aprinzându-se de mânie, a poruncit guvernatorul să fii bătută peste faţă şi să fii dezbrăcată de haine în faţa norodului. Dar tu, Sfântă Anastasia, ai răbdat această ruşine pentru Hristos, Care a fost dezbrăcat pe dealul Golgotei. Pentru aceasta noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, ceea ce către Domnul să mergi te-ai grăbit;
Bucură-te, ceea ce ai primit ca şi Stăpânul palme peste faţă;
Bucură-te, ceea ce de a tale haine ai fost dezbrăcată;
Bucură-te, ceea ce ai defăimat a lumii trecătoare viaţă;
Bucură-te, că şi Domnul pe Golgota a fost dezgolit;
Bucură-te, că şi tu pentru El, aşa ai pătimit;
Bucură-te, fecioară cuvioasă şi mult răbdătoare;
Bucură-te, a cerescului Eden pregătită floare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 6
Apoi au pus pe Muceniţa Domnului cu faţa la pământ, legată de patru ţăruşi, au aprins sub ea foc de smoală cu pucioasă, ca s-o înece cu fum, şi pe spate au bătut-o cu putere foarte cumplit. Aşa au chinuit-o, multă vreme, până ce au obosit tiranii. Iar mireasa Domnului cu neînfricare în taină lăuda pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Icosul 6
După această muncă pe care a suportat-o cu tărie, păgânii au legat-o de o roată cumplită, pe care dacă au învârtit-o, oasele Sfintei le-a zdrobit. Atunci cu mare glas s-a rugat lui Dumnezeu şi deodată o mână nevăzută a dezlegat-o şi a făcut-o sănătoasă, iar noi, văzând această minune, te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, care multe munci ai suferit pentru Hristos;
Bucură-te, că tiranii te-au legat la stâlp cu faţa în jos;
Bucură-te, că şi arderea focului cea cumplită o ai suferit;
Bucură-te, că şi pe spate cu toiege ai fost bătută;
Bucură-te, că atunci inima ta la cer a fost înălţată;
Bucură-te, fecioară aleasă, cea de multe chinuri purtătoare;
Bucură-te, ceea ce ai fost strânsă pe roata îngrozitoare;
Bucură-te, ceea ce ai biruit cu puterea Mântuitorului;
Bucură-te, stâncă nesfărâmată de dogoarea focului;
Bucură-te, porumbiţa lui Hristos cea curajoasă;
Bucură-te, a raiului vieţuitoare drăgălaşă;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 7
Necuratul guvernator, văzând o minune ca aceasta, cum din toate chinurile ai ieşit biruitoare şi cu sănătate, nu a înţeles darul lui Dumnezeu, căci era orbit de răutatea cea diavolească. Atunci a poruncit să o spânzure de un lemn şi să-i strunjească trupul cu gheare de fier. Dar Sfânta Anastasia a primit şi munca aceasta cumplită cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Aşa au chinuit trupul Sfintei, strunjindu-l încât se rupea carnea de pe dânsul şi cădea la pământ. Iar mieluşiţa Domnului Iisus îşi ridica ochii sufletului la cer, înălţând rugăciuni şi mărturisind pe Dumnezeu. Noi, văzând cumplita-i chinuire, o pomenim aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, mieluşiţa cea curată a lui Hristos;
Bucură-te, căci asupra ta s-a pornit şarpele cel preamânios;
Bucură-te, că la altă şi grea muncă a voit să te căznească;
Bucură-te, şi a poruncit ca la stâlp să te lege şi cumplit să te strunjească;
Bucură-te, ceea ce în chinuri aveai bucurie;
Bucură-te, a îngerilor veselie;
Bucură-te, că demonilor ai fost spaimă mare;
Bucură-te, a tiranilor grea amorţire;
Bucură-te, turturica Domnului cea binecuvântată;
Bucură-te, privighetoarea raiului a Treimii cântătoare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 8
Spurcatul călău a poruncit cu răutate mare ca să i se taie sânii miresei lui Hristos cu un brici veninat. Atunci, curgându-i sângele foarte tare, i-a venit o mare slăbiciune Muceniţei şi, o sete amară cuprinzând-o, a cerut apă ca să bea, iar cu simţurile pline de durere cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Un milostiv cu numele Chiril i-a dat apă Muceniţei, care după ce a băut i-a zis: „Să nu te lipsească Dumnezeu de darul Lui”. Iar guvernatorul îi spunea: „Ţi-ajung chinurile, Anastasio, sau mai vrei să fii muncită?”. Dar Sfânta a zis că mai primeşte cu râvnă şi alte munci pentru Hristos, pentru care o lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, ceea ce toate chinurile le-ai răbdat cu tărie;
Bucură-te, că vrăjmaşul tiran a poruncit ca sânii tăi să-i taie cu briciul veninat;
Bucură-te, că şi acest chin l-ai purtat;
Bucură-te, că mult sânge ţi-a curs pe pământ;
Bucură-te, că atunci o sete amară te-a cuprins;
Bucură-te, căci Chiril cel înzestrat cu mila de Sus;
Bucură-te, că el apă să te răcoreşti ţi-a adus;
Bucură-te, fiica Domnului binecuvântătoare;
Bucură-te, ce ai suferit răni iuţi şi usturătoare;
Bucură-te, că sângele tău cel fecioresc şi sfânt;
Bucură-te, pentru Hristos l-ai vărsat pe pământ;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 9
Văzând tiranul că şi aceasta o răbda cu tărie, a poruncit ca să-i smulgă unghiile de la mâini şi picioare cu cleştele. Slăbind iarăşi, a cerut apă şi acelaşi Chiril i-a adus, întărind-o şi cântând în inima lui: Aliluia!
Icosul 9
Văzând chinuitorul pe Chiril că aduce apă Muceniţei, şi-a dat seama că este creştin şi a poruncit de i-a tăiat capul cu sabia. Iar noi cădem cu smerenie în faţa Sfinţilor şi-i lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, că încă o groaznică muncă ai suferit;
Bucură-te, de a smulgerii unghiilor chinuire;
Bucură-te, de tăierea picioarelor, mâinilor şi a dinţilor sfărâmare;
Bucură-te, că ai cerut iarăşi apă în muncire;
Bucură-te, şi Chiril ţi-a adus iarăşi cu grăbire;
Bucură-te, că pentru Hristos Iisus ţi-a dat apă;
Bucură-te, că pentru Mântuitorul şi-a dăruit prin sabie a sa viaţă;
Bucură-te, Muceniţă de mâniosul şarpe nebiruită;
Bucură-te, podoaba mucenicilor cea preaslăvită;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 10
Norodul care era de faţă a început a defăima pe tirani pentru cruzimea lor cea sălbatică. Tu, Sfântă, te rugai în Duhul Sfânt, ca să sporească credinţa în popor, zicând: Aliluia!
Icosul 10
Dar nesăţiosul păgân Prov, cel preamult blestemat, neputând să-ţi plece voinţa ta, a poruncit să-ţi smulgă limba din gură. Tu, Sfântă Anastasia, văzând al tău sfârşit, cu grele suspine te rugai lui Dumnezeu. Iar noi, văzând această pătimire, te lăudăm cutremuraţi în fiinţa noastră cu plângere aşa:
Bucură-te, că pentru ale tale chinuri poporul ce era de faţă a fost cuprins de înfiorare;
Bucură-te, că de toată mulţimea tiranii au fost mustraţi;
Bucură-te, şi i-au numit sălbatici şi blestemaţi;
Bucură-te, că vrăjmaşii nu s-au săturat a vărsa sângele tău;
Bucură-te, că ţi-au smuls limba din gura cea grăitoare de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Anastasia cea purtătoare de chinuri;
Bucură-te, că ai glăsuit Treimea prin grele suspine;
Bucură-te, că eşti cu trupul şi sufletul înveşmântat strălucitoare;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 11
Nemaiavând spurcatul tiran răbdare, fiind defăimat de popor, a poruncit ca să ducă pe Sfânta afară din cetate şi cu sabia să fie tăiată. Şi aşa Marea Muceniţă Anastasia a ajuns la capătul nevoinţei, grăind din inima sa lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Plecându-şi capul sub sabie, trecut-a la Domnul dintr-această iarnă grea a suferinţelor Muceniţa Anastasia. Se odihneşte în cămara Mirelui său, unde acum se veseleşte pentru veşnicie. Lacrimile noastre nu se vor usca şi te vom lăuda până vom ajunge la tine aşa:
Bucură-te, că ai ajuns cu mare biruinţă la capătul alergării tale;
Bucură-te, icoană vie şi duioasă în slava Domnului cea tare;
Bucură-te, odraslă mucenicească şi purpurie floare;
Bucură-te, tânără căprioară ce ai mers la a morţii junghiere;
Bucură-te, izvorul cel de miere curgător şi dătător de mana nemuririi;
Bucură-te, părticica mântuită de lacrima harului Treimii;
Bucură-te, diamant de loviturile păgâne nezdrobit;
Bucură-te, mamă duhovnicească ce chinuită te-ai slăvit;
Bucură-te, că diademă de nuanţată lumină din mâna Arhiereului ceresc ai primit;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 12
Zăcând trupul tău pe pământ, îngerul Domnului s-a arătat stareţei tale Sofia în vis, spunându-i să îngroape mult nevoitorul tău corp. Atunci Sfânta Sofia a luat tămâie şi giulgiu de in şi a mers la locul acela arătat de înger, cântând cu multă durere lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Ajungând stareţa Sofia la acel loc şi găsind sfintele tale moaşte, zdrobite, sfâşiate şi tăiate, sărutându-le şi cu giulgiu curat înfăşurându-le, la un loc de cinste le-a îngropat, iar noi te pomenim aşa:
Bucură-te, Mare Muceniţă Anastasia, căci cu sabia ai fost tăiată;
Bucură-te, ce la dulcele tău Mire de îngeri ai fost ridicată;
Bucură-te, că ai primit cununa, pe Hristos Cel preaiubit;
Bucură-te, că pentru numele Lui ai pătimit;
Bucură-te, că trupul tău zdrobit şi sfâşiat;
Bucură-te, de înger, stareţei a fost arătat;
Bucură-te, că acum la Domnul Iisus în slavă te veseleşti;
Bucură-te, că vieţuieşti împreună cu oştile cereşti;
Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai biruit;
Bucură-te, şi viaţa veşnică o ai primit;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 13
O, Mare Muceniţă a lui Hristos Anastasia, care pentru Domnul ai pătimit şi sfârşitul prin sabie l-ai primit, adu-ţi aminte de noi, care facem a ta pomenire, şi ne fii mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu, ca milostiv să ne fie nouă şi iertător, ca împreună cu tine să slăvim şi să cântăm în veacul ce va să fie: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Icosul 1
În post, privegheri şi rugăciuni neîncetate ai crescut şi ai petrecut în sfânta mănăstire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului. Ca un crin alb ai înflorit în grădina lui Hristos, împodobindu-ţi fecioria cu virtuţi sfinte, ai ajuns bine plăcută Domnului, pentru aceasta noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, Sfântă Anastasia, fecioară preafrumoasă;
Bucură-te, cea preamult lăudată întru învăţătura creştinească;
Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca să te ocrotească;
Bucură-te, în viaţa călugărească să te desăvârşească;
Bucură-te, cu darul Său din restriştea lumii te-a luat;
Bucură-te, şi cu lumina Sa mintea ţi-a îmbrăţişat;
Bucură-te, odraslă sfântă de Hristos aleasă;
Bucură-te, ca să-I ajungi scumpă mireasă;
Bucură-te, pasăre măiastră care cânţi noaptea la rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai fost scoasă din a lumii deşertăciune;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Condacul 1
Orfană ai rămas de mică, fiind de trei ani, dar Părintele orfanilor, Care nu părăseşte pe cei străini, a rânduit ca să fii luată într-un sfânt lăcaş al unei mănăstiri, unde ai crescut cu multă grijă. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învăţat sfânta credinţă şi te-ai încununat cu frumoase virtuţi, ajungând la desăvârşirea sfinţeniei, pentru care noi te lăudăm: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!
Rugăciune către Sfânta Mare Muceniţă Anastasia Romana
Mare Muceniţă a lui Hristos Anastasia, care ai suferit pentru credinţa dreptslăvitoare, învaţă-ne pe noi, cei ce suntem întunecaţi şi fără cunoştinţă, a mărturisi pe Dumnezeu şi a sta neclintit în credinţă. Tu, care ai suferit dezbrăcarea trupului asemenea lui Hristos, îmbracă-ne în haina pocăinţei celei adevărate. Focul cel iute şi arzător în care ai fost pusă să stingă văpaia patimilor noastre celor necurate de care suntem cuprinşi. Roata cea îngrozitoare pe care ai fost legată şi zdrobită la oase să vindece sufletele noastre cele ruinate de păcate. Sânii tăi care au fost tăiaţi fără milă de păgâni, cu briciul otrăvit, să întinerească sufletele noastre îmbătrânite şi gârbovite de mulţimea fărădelegilor. Capul tău cel preacinstit, care cu sabia a fost tăiat, să înalţe capetele noastre către Dumnezeu, căci spre patimi rele sunt aplecate. Mijloceşte pentru a ajunge şi noi în Împărăţia luminii celei neapropiate a Sfintei Treimi acum şi în veci. Amin.
