Același dor mereu

Preot Sorin Croitoru

Mai am un singur dor
Ce arde în mine,
Un nesecat izvor
De multe suspine,

Un dor de Dumnezeu,
Ce pururi mă cheamă,
Văzând multa teamă
A sufletului meu.

Sunt fiu risipitor
Ajuns o ruină,
Averea divină
Pierzând-o prea ușor.

Prin pofte fel de fel
Pierdut-am eu Harul
Și mare-i amarul
Lipsirii de el..

Ascuns în Babilon
Tânjesc cu durere,
Jelind în tăcere
Iubitul meu Sion.

O, Doamne, ce frumos
Trăiam eu odată,
Plinind legea toată
A Domnului Hristos..

Adesea lăcrimez
De dorul venirii
Căldurii Iubirii
La care azi visez.

Ca rugul pe Horeb,
Ca cerul de seară,
Ardeam fără pară.
Cum de ardeam, mă-ntreb..

Mă chinuie un gând
Adesea în taină,
Că n-o să am nicicând
A Harului haină

Și-atunci îndurerat
Arcunc o privire
Spre Cel ce din iubire
Pe Cruce a urcat

Și simt o ușurare
Și-o pace deodată,
Din pacea din care
Aveam altădată..

Previous Post

Săpunul și creștinismul

Next Post

Crucea ispitelor ne izbăveşte de cugetarea cea semeaţă şi ne povăţuieşte către virtute

Related Posts
Total
0
Share