Agheasma făcătoare de minuni a Sfântului Arhanghel Mihail

de Nikos Heiladakis

În centrul Asiei Mici, mai concret în regiunea Sevastia, care se numea Divrigi, exista încă din primele secole ale răspândirii Creștinismului un mare centru religios, care s-a dezvoltat în jurul unei mărețe Biserici a Arhanghelului Mihail și a renumitei și cunoscutei încă de atunci Agheasmă făcătoare de minuni.

Așa cum ne arată Sinaxarul Sfinților Mihail și Gavriil, trăia cândva în Constantinopol un mare demnitar pe nume Studios. Acesta într-o vreme s-a îmbolnăvit și se primejduia să moară, fără ca vreun medic să-l poată vindeca. Pe când era bolnav, a mers în Constantinopol un oarecare Guleon din Germia, ca să-l cerceteze. Acest Guleon i-a povestit că în Germia a existat o Agheasmă în numele Sfântului Arhanghel Mihail și că mergea acolo multă lume și se vindeca de orice boală.

Iar vindecarea se făcea în felul următor: În apa aghesmei erau niște pești mici, care lingeau trupul celui bolnav, iar acela se vindeca în chip minunat. De îndată ce Studios a auzit despre aceasta, a crezut că prin ajutorul lui Dumnezeu se poate face bine. A mers așadar acolo cu mulți alți bolnavi plini de multă credință. De îndată ce a intrat în acea agheasmă, s-a vindecat, nu numai el, ci și toți ceilalți bolnavi care veniseră acolo împreună cu el cu nădejde și credință.

Văzând Studio săvârșindu-se atâtea minuni, mișcat sufletește de aceste lucruri mai presus de fire, a cheltuit aproape toată averea sa și, din recunoștință și evlavie, a zidit acolo o Biserică mare. După aceea, a lăsat venituri mari acelei Biserici și în fiecare zi orice bolnav mergea cu credință se vindeca. Mulți orbi și-au aflat vederea în ultimii ani, iar ologii mergeau datorita Aghesmei Arhanghelului Mihail.

În acea regiune s-a zidit o strălucită Biserică a Sfântului Mihail, care se impunea în toată regiunea centrală a Asiei Mici și era loc de închinare pentru creștinii din multe regiuni. Cultul Arhanghelului s-a dezvoltat într-o mare măsură nu numai în regiunea Sevastiei, dar și în alte regiuni ale Asiei Mici, încât mulți istorici ai epocii vorbeau despre cultul Îngerilor care se răspândise în toată Asia Mică. Din nefericire, această Biserică s-a distrus, așa cum se spune, în jurul secolului al XI lea, când a început islamizarea treptată a regiunii. Dar fiindcă locuitorii erau de secole creștini și erau adăpați de cugetarea elino-creștină, această islamizare a fost de suprafață.

Astfel regiunea a devenit centrul aleviților, adică a acelei erezii musulmane, pe care mulți o raportau la tradiția elino-ortodoxă a Asiei Mici, cum ar fi faptul că au ținut rânduiala spovedaniei și a unui fel de împărtășire cu apă și brânză.

Aleviții au constituit o ramură separată a islamului, care niciodată nu a avut legături bune cu islamul „ortodox”. Până astăzi Sevastia constituie centrul alevitismului din Asia Mică și, așa cum arată și statisticile oficiale, în jur de 80% din populația de astăzi a regiunii urmează învățătura alevitică și se opune cu tărie islamizării complete a lui. Această stare creează adeseori mari probleme în orânduirea turco-islamică.

Sunt cunoscute evenimentele din 1993 când, la 2 iulie, la hotelul Mantimak din Sevastia, s-a adunat o mare parte din intelectualitatea alevitică a Turciei într-o importantă manifestare sub conducerea celei mai mari fundații ale aleviților din Turcia „Fundația Culturală Peer Abdullah Sultan”. Acest eveniment a pricinuit reacția plină de mânie a Lupilor Gri , care au organizat o manifestație în afara hotelului, căruia i-au dat foc, făcând ca zeci de aleviți să se sfârșească cu o moarte tragică. Au murit 51 de persoane și mai multe zeci au fost rănite. Pentru aceasta s-au făcut reclamații pentru atitudinea poliției și a pompierilor, care vădit au întârziat să intervină, având drept consecință înmulțirea numărului de victime. De atunci ziua de 2 iulie a fost consacrată de către aleviții din toată Turcia drept ziua comemorării victimelor de la Mantimak și în fiecare an în acea zi se organizează mari manifestații în Sevastia în amintirea victimelor fanatismului musulman.

După impunerea definitivă a otomanilor, locul unde se afla Biserica Sfântului Mihail, precum și Agheasma făcătoare de minuni, au rămas necunoscute vreme de mai multe veacuri, fiind acoperite de stufăriș care a cuprins toată regiunea.

Dar în 1917 s-a săvârșit o mare minune și Agheasma a revenit în actualitate. Un vânător care vâna în acea parte, lângă bazinul cu peștișori și cu agheasma făcătoare de minuni, s-a accidentat și, după ce a descoperit în stufăriș bazinul cu apă caldă sfințită, s-a apropiat ca să-și spele rana. Atunci, uimit, vede că se apropie de el de nicăieri niște pești mici și încep să-i lingă ușor rana, care foarte repede, după intervenția micilor pești, s-a închis în chip minunat spre marea mirare a simplului sătean. De atunci și alți săteni din jur au început să vină la bazinul cu agheasmă s-o cerceteze și să-și vindece rănile lor. Minunații peștișori începuseră din nou lucrarea lor vindecătoare.

Trecuseră câteva zeci de ani și lucrarea peștilor a început să se facă larg cunoscută. Astfel, în 1961, pentru prima oară administrația locală a Sevastiei s-a interesat oficial de agheasmă. După ce au cercetat bazinul și peștișorii, au construit prima clădire pentru bolnavii care veneau să se vindece în agheasma Sfântului Mihail. În 1983 un ziarist turc a publicat un reportaj revelator despre bazinul cu minunații peștișori și de atunci faptul s-a făcut larg cunoscut în toată Turcia.

De atunci și mai ales din 1988, statul turc a hotărât și exploateze această agheasmă făcătoare de minuni. Au început să construiască primele complexe hoteliere, care îi primeau pe bolnavii din toată Turcia. Aceștia veneau să înoate în agheasma făcătoare de minuni a Sfântului Mihail și să se vindece de boli, cum ar fi artroze, boli de piele, psoriazis, diferite miopatii și mialgii, boli ginecologice, enterite, boli ale sângelui, chiar și tulburări psihosomatice și multe alte boli, provocând încet interesul internațional. Peștișorii sunt numiți „peștișori medici” de către ghizii turistici turci. Vindecarea se face, așa cum spun înșiși turcii, prin intrarea bolnavilor în bazine – care acum s-au înmulțit -, unde îndată se apropie de ei acei peștișori – care până astăzi nimeni nu a putut explica de unde vin – și încep să-i lingă și să înțepe ușor. Această înțepătură este cea care pricinuiește vindecarea bolnavilor.

Însușirile tămăduitoare ale acestei aghesme făcătoare de minuni, care s-a deșteptat după atâtea veacuri, au început să fie cunoscute și în exteriorul Turciei, de aceea în ultimii ani au început să meargă germani, ruși, ucranieni și alții, care suferă de diferite boli incurabile și acolo, în bazinul care s-a sfințit de către însuși Arhanghelul Mihail, își află vindecarea lor. Desigur turcii nu menționează în publicațiile lor despre proveniența acestor peștișori făcători de minuni, însă istoria nu poate uita că acel loc a fost un loc sfințit și loc de închinare pentru multe veacuri al locuitorilor grec-ortodocși din centrul Asiei Mici, de aceea a și fost sfințit de către Arhanghelul Mihail.

În ultimii ani s-au construit mari unități hoteliere în jurul bazinelor cu agheasmă și cu minunații „peștișori medici”, făcând din regiune epicentrul turismului turcesc curativ, și toate acestea datorită Aghesmei Sfântului Arhanghel Mihail.

Traducere de Ierom. Ștefan Nuțescu

Total
46
Shares
Previous Post

Sfântul Arhanghel Mihail Panormitul

Next Post

Despre rugăciune

Related Posts