Preot Ioan Bădiliţă
Știi ce-ți va jefui cu agresivitate bucuria vieții și-ți va împacheta toate dorințele într-un biet colet destinat unui curier care nu va veni niciodată la poarta ta?
E tocmai cedarea în fața unui vocabular din care ai scos, fără să-ți dai seama, orice urmă de Cuvânt. Tu îți spui mereu:
„Când voi ajunge acolo…”
„Când voi reuși să fac aia…”
„În ziua în care voi avea suficient pus deoparte…”
„Atunci când îmi voi permite…”
„Dacă va fi vreme bună…”
Aștepți într-una prilejul potrivit, ziua potrivită, momentul perfect. Dar el nu vine. Fiindcă tot ceea ce trebuie să faci e să fii. Aici și acum. Hic et nunc. Trăiește „în fiecare zi, până ce putem să zicem: astăzi” (Evrei 3:13). Să nu-ți fie frică de timp, ca și cum ar fi un animal care s-ar putea întoarce oricând să te muște.
Spune: „cu voia Domnului”, pune-ți mâna ta în mâna Lui și pășește cu speranță în necunoscut.
Știi, luna strălucește doar atunci când nu se teme de noapte. Iar timpul se împrietenește cel mai ușor cu omul care-și face din viață nu biografia unui grăbit, ci o poveste scrisă cu grație și din care Îngerii vor dori să citească, în veșnicie, plimbându-se pe sub mestecenii din Pământul celor vii.
