În zilele acelea, în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș din cohorta ce se chema Italica, om cucernic și temător de Dumnezeu cu toată casa lui și care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. El a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un Înger al lui Dumnezeu, intrând la el și zicându-i: Corneliu! Iar Corneliu, privind spre el și înfricoșându-se, a zis: Ce este, stăpâne? Și Îngerul i-a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. Și acum, trimite bărbați la Iope și cheamă să vină la tine Simon, care se numește și Petru. El este găzduit la un oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îți va spune ce să faci. Și după ce s-a dus Îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat pe doi dintre casnicii săi și pe un ostaș cucernic dintre cei care îi erau mai apropiați; și, după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope. Iar a doua zi, pe când ei mergeau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiș, să se roage pe la ceasul al șaselea. Și i s-a făcut foame și voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a avut o vedenie. Și a văzut cerul deschis și coborându-se ceva ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se pe pământ. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare și târâtoarele pământului și păsările cerului. Și glas a fost către el: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, că niciodată n-am mâncat nimic spurcat și necurat. Și iarăși, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate. Și aceasta s-a făcut de trei ori, și îndată acea pânză s-a ridicat la cer.
Sursa: http://ziarullumina.ro
