Într-o Scrisoare Deschisă din 1974 publicată în ziarul grecesc Enoria, Arhimandritul Epifanie Teodoropulos tranșează foarte direct problema împreună-prăznuirii Paștelui:
„(…) Αș dori să arăt cu smerenie că, chiar dacă Biserica Greciei va fi de acord (ceea ce nu doresc) cu imediata îndreptare a calculului echinocțiului și a lunii pline, va evita cu desăvârșire să lege îndreptarea de săvârșirea prăznuirii împreună cu eterodocșii.
Dacă se va afla în fața propunerilor de sărbătorire a Paștelui sau a oricărei alte sărbători împreună cu eterodocșii, Biserica Greciei este datoare să evite chiar și discuția despre acest subiect.
Această discuție trebuie să se excludă cu toată puterea și cu orice preț, deoarece ar constitui răsturnarea din temelie a Dogmaticii Ortodoxe și a Eclesiologiei însăși.
Ori credem că suntem Biserica cea una, sfântă, sobornicească și apostolească, ori nu credem.
Biserica Ortodoxă, convinsă că ea singură este Trupul lui Hristos, stâlpul și întărirea Adevărului, Vistieria Harului, Laboratorul Mântuirii, se interesează cu multă grijă de întoarcerea la ea a celor rătăciți, dar se dezinteresează cu desăvârșire de discuțiile celor din afară, de vreme ce aceia au rămas în înșelare.
Sinodul I Ecumenic a vrut să decreteze o Sărbătoare comună, dar pentru membrii Bisericii, nu pentru cei aflați în afara ei. N-a discutat nici cu gnosticii, nici cu marcionitii, nici cu maniheii, nici cu montaniștii, nici cu donatiștii ca să afle o bază de înțelegere asupra sărbătoririi comune.
Iar mai târziu, când s-au rupt din Trupul Bisericii arienii, nestorienii, monofizitii, iconoclastii etc., etc. Biserica n-a cugetat nicicând să ajungă la o înțelegere cu aceia asupra decretării sărbătoririi comune, fie ea a Pastelui sau a oricărei alte sărbatori.
Biserica își aranjează problemele având în vedere numai și numai interesul mădularelor sale, iar nu dorințele celor ce se află în afara sa.
Dacă sărbătorile ereticilor coincid cu cele ale Bisericii, să coincidă. Dacă nu coincid, să nu coincidă. Biserica nu se sfătuiește de la egal la egal cu ereticii. Desigur, stă de vorbă cu ei, dar numai ca să le arate calea întoarcerii.
A se întruni ortodocșii în “Simpozioane ecumenice” sau în alt tip de conferințe cu adunătura cea pestriță a ereticilor și să se sfătuiască cu ei despre fixarea sărbătorilor comune, rămânând însă și unii și alții (ortodocșii și ereticii) între propriile hotare dogmatice, acesta este un fapt necunoscut și de neconceput în istoria Bisericii, mirosind a sinistrul sincretism religios ce duce la consacrarea coexistenței armonioase și netulburate a adevărului cu înșelarea, a luminii cu întunericul, ce se poate explica numai ca “semn al vremurilor”.
Acestea le-am spus atunci, acestea le repet și astăzi.
Cu multă cinste și dragoste in Domnul Iisus Hristos”
Ziarul ENORIA, nr. 549, 10 mai 1974
Extras din cartea «Cele două extreme Ecumenismul și Stilismul», Editura Evanghelismos, București, 2006.
—
Arhimandritul Epifanie a fost unul din marii duhovnici și canoniști ai Greciei din veacul al XX-lea, întemeietor și stareț al Mănăstirii cu hramul „Celei pline de har” din Trizina, Peloponnez. Ținut la evlavie în Sfântul Munte și întreaga țară pentru înțelepciunea sa duhovnicească, era nelipsit de la fiecare adunare a Sfântului Sinod al Bisericii Eladei pentru cunoștințele sale în privința Sfintelor Canoane ale Bisericii.
Sursa: http://www.activenews.ro
