Arhimandritul Grigorie Halciuc – un stareţ îndelung răbdător, evlavios şi statornic

Cu multă durere în suflet aducem la cunoştinţă celor ce l-au cunoscut trecerea la cele veşnice a Părintelui Arhimandrit Grigorie Halciuc, fost Stareţ al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Născut la 8 februarie 1938 în comuna Poșta, jud. Tulcea, din părinții Iacob și Tatiana Halciuc. A primit botezul la 12 februarie 1938, A urmat cursurile școlii primare din localitatea natală, apoi a absolvit Seminarul Teologic de la manăstirea Neamț. A fost  licențiat în Teologie cu lucrarea ”Energiile divine necreate în opera Sfântului Grigorie Palama”, al Institutului Teologic de grad universitar din București, promoția 1978. La 24 noiembrie 1955 este închinoviat  la Mănăstirea Rarău, avându-l ca duhovnic si îndrumător pe părintele Daniil (Sandu Tudor). După 2 ani de vieţuire  la această mănăstire se mută la Mănăstirea Slatina, unde era Stareț Părintele Cleopa Ilie. Acolo a  avut ocazia  să vieţuiască alături de mari duhovnici precum arhim. Dosoftei Moraru, arhim. Cleopa  Ile, viitorul mitropolit Antonie Plămădeală şi alţii.

În anul 1959, regimul de tristă amintire îl exclude din monahism până în 1965, urmând a reintra în mănăstire de data aceasta la Putna, călugărit la 8 aprilie 1974. Este hirotonit ca ierodiacon de P.S. Adrian Botoşăneanul la 23 martie 1975, şi ieromanh la praznicul Bunei – Vestiri 1975 de către mitropolitul  Moldovei şi Sucevei din acea vreme, vrednicul de pomenire Justin Moisescu, de data aceasta la Putna, unde a îndeplinit mai multe ascultări, printre care și econom al mănăstirii. În 1978 este chemat în ascultarea de Stareț al mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, de către mitropolitul Iustin Moisescu, urmând  în această treaptă vrednicului de pomenire  arhim. Pimen Zainea  care a  fost chemat la Iaşi ca exarh al mănăstirilor din Mitropolia Moldovei şi Sucevei. În anul 1986 este aprobat de către Sfântul Sinod, la propunerea Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpașu, în rangul de arhimandrit, hirotesit fiind în această treaptă în ziua de 7 ianuarie 1986. Este cel mai longeviv stareț al mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou, cu peste patru decenii de stăreție. În perioada stăreției lui se construiește Paraclisul cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, coordonează cu mare  atenţie lucrările  de restaurare  a corpurilor de chilii şi a  stăreţiei, dar mai ales supraveghează cu mare atenţie lucrările de restaurare şi conservare a picturilor murale de la Biserica Sfântul Gheorghie a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou, fiind  apreciat în mod  deosebit pentru grija manifestată faţă de monument.

Între 1997 – 2001, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor în acea vreme, este trimis în Cipru, la Mănăstirea Kikkos – perla insulei Cipru, pentru a coordona lucrările de restaurare şi conservare a întregului complex, complex  ce  a  fost construit în vremea împăratului Alexios I Comnenul sec. XI). În această perioadă  treburile administrative de la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava au fost coordonate de P. Cuv. Arhim. Vartolomeu Chira.

Împlinirile sale misionar-pastorale şi administrativ-gospodăreşti de la mănăstirea Sfâmtul Ioan cel Nou de la Suceava i-au luminat sufletul şi chipul, pregătindu-l pentru ziua întâlnirii sale cu Mântuitorul Hristos, Păstorul cel Bun, Căruia I-a închinat întreaga viaţă.

Întotdeauna   atunci când  era  ziua de pomenire  a Sfântului Grigorie Palamas spunea că este un prilej deosebit de a mulțumi lui Dumnezeu pentru darul sfânt al vieții și pentru darurile revărsate asupra Sfinției Sale, pe care le-a cultivat prin rugăciune și osteneală, prin înțelepciune și stăruință, spre binele Bisericii și slava lui Dumnezeu.

A trăit o viaţă în slujirea lui Hristos împletită cu maturitatea duhovnicească dobândită din încercările şi greutăţile prin care a trecut în misiunea grea ce i-a fost încredinţată cu mai bine de 40 de ani în urmă, cea de a fi Starețul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, cea mai îndelungată și prosperă stăreție din istoria de cinci veacuri a mănăstirii, cu cele mai bogate realizări în spațiul mănăstirii cu împliniri care uimesc pe oricine.

A lucrat cu timp și fără timp în folosul Bisericii, iar meritele Sfinției  Sale  nu au fost trecute cu vederea. A învățat de la marii călugări arta smereniei, iubind discret fără ostentație rugăciunea. Între multele amintiri frumoase pe care le păstrez cu sfințenie în sipetul sufletului meu, evoc cu bucurie persoana Părintelui Stareț Arhim. Grigore: fire energică, harnic, înțelepciune de Pateric, răbdare și smerenie  multă, multă.

Vorba era vorbă şi nu se schimba după cum bătea vântul. Dacă zicea ceva aşa rămânea.

Cu adevărat fapta vorbește despre viața Părintelui Stareț care a fost, fără a exagera cu nimic, cu adevărat un ctitor și adăugitor al Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava. Nu s-a încurcat în mrejele vremurilor și nu a dat somn ochilor săi și nici genelor dormitare până nu a văzut lucrul început bine făcut. Când multiplele ascultări nu îi îngăduiau prezența fizică la slujbele liturgice, absența era suplinită de rugăciunea tainică a minții.

Pentru întreaga  sa  activitate, în semn de aleasă preţuire  la Praznicul Naşterii Domnului anul 2021, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor i-a conferit Crucea Bucovinei cea mai înaltă distincţie  a eparhiei.

Plecarea Sfinţiei Sale dintre noi înseamnă o pierdere pentru obştea mănăstirii, pentru Biserica lui Hristos în care s-a ostenit, viaţa sa fiind o adevărată pildă în smerenie, ascultare şi dragoste faţă de Biserică.

Blând, pașnic şi doritor de liniște, Părintele arhimandrit Grigore, ferindu-se de slava acestei lumi, se gândea tot timpul la Dumnezeu viețuind în rugăciune, osteneli şi nevoințe, pe care cu smerenie le păstra tăinuite, asemenea părinţilor din Pateric.

În aceste momente, când sufletul Părintelui arhim. Grigore Halciuc merge în lumina cea neapusă a Împărăţiei Cerurilor, ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să odihnească sufletul său în corturile drepților, în ceata Sfinţilor Cuvioși şi să-i dăruiască odihnă în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veşnica lui pomenire, din neam în neam!

Arhid. Vasile M. Demciuc, consilier eparhial

Sursa: http://arhieiscopiasucevei.ro

Total
55
Shares
Previous Post

Părintele Nikolaos Ludovikos – Bucuria este hrana sufletului

Next Post

Evanghelia zilei (Matei 13, 10-23)

Related Posts