Arhimandritul Mina Dobzeu a trecut la viața veșnică în data de 7 iunie 2018 în chilia sa de la mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Catedrala Episcopală din Huși.
Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu s-a născut în anul 1921, în data de 05 noiembrie, în satul Grozeşti, judeţul Lăpuşna, pe teritoriul actual al Republicii Moldova.
La vârsta de 13 ani a intrat ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu. În anul 1938, a mers la Mănăstirea Căldărușani de lângă Bucureşti, unde a învăţat sculptura bisericească. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost pe front, la Timișoara şi în Ungaria, devenind astfel veteran de război al Armatei Române.
În anul 1946 a fost tuns în monahism la Schitul Brădicești, aflat atunci în Episcopia Huşilor, fiind hirotonit ierodiacon în anul 1948 şi ieromonah în anul 1955. A slujit apoi la Mănăstirea Nicula, şi în Parohia Jimbor din judeţul Cluj, vreme de 5 ani.
Pentru protestele sale împotriva scoaterii învățământului religios din școală a fost arestat timp de 11 luni în 1948-49. Zece ani mai târziu, când a fost dat decretul 410 care prevedea desființarea mănăstirilor și reducerea personalului monahal, Părintele Mina Dobzeu a protestat împotriva acest act. Pentru asta a fost exmatriculat din anul 2 de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, a fost exclus din monahism și condamnat la închisoare.
A fost deţinut la Galați, Jilava, Gherla și în colonia de muncă din Delta Dunării, în perioada 1959-1964.
Astfel, în data de 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a botezat în credința ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt, cunoscut ulterior ca monahul Nicolae Delarohia, autorul celebrului „Jurnal al fericirii”.
În 1964 a fost eliberat, apoi a slujit la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru și Pavel” din Huși al cărei stareț a fost între 1978-1988. După reînființarea Episcopiei Hușilor (în 1996), între anii 1996-2002, a îndeplinit funcția de consilier cultural-misionar la Centrul Eparhial Huși.
Despre Rugăciunea inimii
Într-un dialog cu Ieromonahul Cleopa Paraschiv, Arhimandritul Mina recomanda ca „Rugăciunea inimii” să fie săvârșită zilnic, de fiecare în parte.
„Recomand să se facă acest exercițiu al Rugăciunii lui Iisus timp de 15 minute zilnic, într-o cameră, în singurătate, stând în genunchi, nu cu fața la pământ, cu mâinile adunate la piept. Astfel, spunem această rugăciune concentrându-ne la cuvintele ei și ne coborâm cu mintea în inimă. Mintea trebuie să zică cu înțelegere, inima cu afecțiune, iar voința, însușirea sufletului, să pună de acord rațiunea cu afecțiunea. Astfel se realizează calitatea rugăciunii în ființa noastră, în care împlinim și asemănarea cu Dumnezeu”.
Pentru că mintea nu este obișnuită, practicarea zilnică a rugăciunii ajută omul să deprindă obiceiul de a se ruga atât cu mintea, cât și cu inima.
„Mintea nu este obișnuită să facă acest lucru. Dar dacă practicăm acest exercițiu zilnic, ne vom obișnui s-o zicem. Tot așa și inima nu-i obișnuită, dar, bătând la ușa inimii, mereu, cu cuvintele rugăciunii, ea se va deschide”.
De-a lungul timpului, Părintele Mina Dobzeu a scris 12 cărţi despre credința creștină și rugăciunea inimii, motiv pentru care Patriarhul Daniel l-a numit „dascăl al rugăciunii”.
Sursa: http://basilica.ro.
