Un moș comunist îmi zice azi:
– Ce faceți, părinte?
Eu:
– Vestim Nașterea lui Dumnezeu.
El:
– Ştiam asta deja.
Eu i-am zis:
– Ştiu că știați, dar informația nu e totul. Prezența, simțirea, privirea, binecuvântarea, închinarea, rugăciunea, astea sunt esența lumii.
Și de ziua matale știi că e ziua matale, dar te bucuri să vină cineva să îți zică la mulți ani.
Omul se scarpină în cap. Plusez.
– Când oi fi pe patul de moarte, ai vrea ca toți copiii să fie acolo să te strângă de mână și să te sărute? Ei nu pot face nimic, dar prezența lor la patul de moarte e mai de preț decât lumea toată.
Omul oftează adânc.
– Așa e, părinte.
Nașterea Domnului cu bucurie.
