Asprimea și bunătatea

Bunătatea dă naştere la bunătate, spune un proverb grecesc.

Bunătatea valorează mai mult decât cunoștințele, banii, onoarea, pentru persoanele care o posedă, dar și pentru cei care beneficiază de ea. Orice gest de bunătate, indiferent cât e el de mic, nu e în zadar, ci produce mutații în sufletele sensibile. Mutații produce în suflete și răutatea sau duritatea unor gesturi ori cuvinte.

Se povestește că vântul și soarele se certau, fiecare spunând despre sine că e mai puternic. Aceștia s-au învoit ca acela dintre ei care va da jos șuba de pe păstorul care tocmai urca muntele în acel moment, acela va fi declarat cel mai puternic.

Vântul a suflat cât a putut, dar păstorului i s-a făcut frig și s-a înfășurat și mai strâns în șuba lui.

A ieșit apoi soarele de după nor, împrăștiind în jur bunătate și căldură, încât păstorul și-a scos șuba și a rămas în cămașa albă ca zăpada.

Atunci, soarele a strigat la vânt: „Ai văzut care dintre noi e mai puternic?”.

Pe om nu-l câștigi cu asprimea, ci cu bunătatea.