Era odată un pietrar pe nume Evloghie. Acesta muncea toată ziua la cioplit piatră, iar banii câștigați îi împărțea în două: o parte pentru sine, iar o alta pentru săraci. Evloghie era atât de milostiv, încât avea întotdeauna ușile casei sale deschise pentru străini.
S-a întâmplat odată ca Sfântul Daniil pustnicul să zăbovească prin acele locuri, iar Evloghie, aflând de el, l-a chemat în casa sa. Așa a aflat Sfântul Daniil despre faptele bune pe care le făcea Evloghie. Întorcându-se în pustie, Sfântul Daniil s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, am văzut cât de milostiv este pietrarul Evloghie, că își împarte puținul său câștig cu străinii. Te rog să faci ca Evloghie să se îmbogățească, pentru că așa va ajuta și mai mulți oameni!”.
Dumnezeu asculta întotdeauna rugăciunile Sfântului Daniil. Dar acum, auzindu-i rugămintea, l-a întrebat: „Pentru ce, părinte Daniile, ceri un lucru ca acesta? Evloghie Îmi este plăcut așa cum se află și nu este bine pentru el să se îmbogățească.” „Doamne – a zis iarăși ava Daniil -, Te rog să-mi îndeplinești această dorință, căci cred că Evloghie va ajuta pe foarte multă lume.” „Te pui tu chezaș pentru el?”- a întrebat Dumnezeu. „Da, Doamne!”- a zis cu hotărâre ava Daniil.
A doua zi, umblând după piatră, Evloghie a găsit ascuns în pământ un burduf cu galbeni. Însă, în loc să facă mai multă milostenie, așa cum se aștepta Sfântul Daniil, Evloghie a dispărut cu bani cu tot. Mare a fost întristarea tuturor, căci nu mai avea cine să-o primească pe călătorii străini. Sfântul Daniil era mâhnit și el că nu L-a ascultat pe Dumnezeu.
Într-o noapte, Dumnezeu i S-a arătat în vis Sfântului Daniil în chip de copil și i-a zis: „Vezi ce s-a întâmplat? Unde este Evloghie al Meu și cine îi mai ajută pe străini?” „Doamne, Tu le știi pe toate dinainte și trebuia să Te ascult!- a zis ava Daniil. Ce pot să fac ca să-mi ispășesc vina?” „Dacă te-ai pus chezaș pentru el, du-te acum și-l adu, căci se află în Alexandria.”
Întrebând din om în om, ava Daniil a găsit în cele din urmă casa lui Evloghie. Acesta însă nu mai era acum pietrarul milostiv de altădată. Avea o casă mare, pe care o păzeau slujitori înarmați. Văzându-l pe călugărul bătrân care striga din urma sa, Evloghie a poruncit să fie bătut cu bețe.
Așa a răbdat ava Daniil multe săptămâni la poarta lui Evloghie, bătut și batjocorit de slugi, dar Evloghie nu-l băga în seamă.
Văzând Dumnezeu răbdarea Sfântului Daniil, a făcut următoarea minune. S-a întâmplat ca Evloghie să se certe cu un mare dregător, care l-a dat în judecată. Dregătorul acela era neam cu împăratul, așa că s-a hotărât ca lui Evloghie să i se taie capul. Cu chiu, cu vai a reușit Evloghie să fugă într-o noapte din Alexandria și să se întoarcă în satul său. Ajuns acasă, Evloghie a lepădat hainele scumpe pe care le avea, așa că urmăritorii săi nu l-ar mai fi recunoscut niciodată.
Evloghie s-a întors iar la viața sa de mai înainte, cioplind pietre și împărțindu-și câștigul cu străinii. El a început să fie iarăși plăcut lui Dumnezeu, sfântul Daniil venea și el de multe ori acasă la Evloghie, căci bietul pietrar și-a cerut iertare pentru că poruncise slugilor să-l bată în Alexandria, iar sfântul l-a iertat. Povestirea aceasta a istorisit-o chiar ava Daniil unui ucenic de-al său, vrând să-l învețe că nu este bine să cerem orice de la Dumnezeu, ci numai cele ce ne sunt de folos.
Extras din Micul Pateric- povestit și ilustrat pentru copii- ieromonah Savatie Baștovoi, editura Cathisma, București, 2008.
