Un frate l-a întrebat pe un Bătrân: „Dacă văd pe unii dintre cei care şed cu mine că se întorc în lume, cum pot să nu mă smintesc?”
A răspuns Bătrânul: „Trebuie să te gândeşti la câinii care vânează iepuri. Căci şi acolo [numai] unul dintre câini vede iepurele şi îl urmăreşte până când îl ajunge, fără să fie împiedicat de ceva. Ceilalţi nu văd iepurele, ci numai câinele care îl vânează, şi pentru o vreme aleargă şi ei împreună; apoi îşi dau seama şi se întorc înapoi. Câinele care a văzut iepurele şi îl hăituieşte nu se opreşte din goană până când nu îl ajunge; nu ia aminte la cei care s-au întors, nici la prăpăstii, tufişuri ori spini şi nu se împiedică deloc în acestea, ci, având dinaintea sa neîncetat scopul alergării, priveşte numai spre cel urmărit de el.
Aşa se întâmplă şi cu cel care îl caută pe Stăpânul Iisus şi se sârguieşte să-L ajungă. Ia aminte neîncetat la Cruce, toate le trece cu vederea, păşeşte peste smintelile care îi ies în cale, până când ajunge la Cel Răstignit şi Îl dobândeşte viu şi statornic”.
Extras din Everghetinos– Vol. I- Sfânta Mare Mănăstire Vatoped.
