Preot Ioan Istrati
Vine la mine o tânără plângând. Mi-a zis că e însărcinată. Că și-a dorit enorm copilașul. Că a încercat de câțiva ani. Că a pierdut câteva sarcini.
Zic:
– Şi de ce plângeți?
– Părinte, sarcina e extrauterină. Bebelușul mic de tot nu s-a fixat în endometru. E undeva pe o trompă uterină. Doctorul a zis că trebuie avortat. Că altfel sunt condamnată la moarte când va crește.
M-a sensibilizat un pic durerea ei. M-am încruntat ca să nu se vadă că tremuram.
Zic:
– Păi să vorbim cu Sfântul Ioan Rusul să rezolve treaba.
– Nu se poate, părinte, embrionul e prins acolo, nu mai pleacă nicăieri. Și doctorul s-a consultat cu alt ginecolog. Amândoi au zis că trebuie provocat avortul.
Strângeam din dinți a neputință.
Am zis:
– Sfântul Ioan Rusul poate să îi spună bebelușului să se mute de acolo și să plece în leagănul uterului.
– Nu, părinte, nu se mai poate, a zis fata în lacrimi.
Am luat-o de mână.
– Crezi că Dumnezeu poate muta bebelușul de acolo? Că are puterea asta?
– Da, părinte. Păi, hai la rugăciune.
Am făcut pe loc o rugăciune în minte.
Stăpâne, Doamne, cel ce ai poruncit lui Avraam să se mute din hotarele părinților lui în Canaan și i-ai dat țara aceasta, te rugăm, cu stăruințele preacurate ale Sfântului Ioan Rusul al cărui fes îl avem aici, poruncește acestui bebeluș să se mute în locul unde va crește fără primejdie.
Se uita fata la mine ca la urs.
I-am dat Acatistul Acoperământul Maicii Domnului și Acatistul Sfântului Ioan Rusul.
Am zis:
– Nu facem avort că bebelușul face cum îi spune Dumnezeu.
A doua zi primesc mesaj. Fata a fost iar la ginecolog.
Bebelușul s-a mutat în uter.
E perfect și crește minunat.
Fata plângea iar, dar acum de bucurie.
Slavă lui Dumnezeu!
