PSALMUL 103
Al lui David
- Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul; Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
- Întru strălucire și măreție Te-ai îmbrăcat, Cel ce te îmbraci cu lumina ca și cu o haină;
- Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
- Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli pe aripile vânturilor;
- Cel ce faci pe Îngerii Tăi duhuri și pe slujitorii Tăi pară de foc;
- Cel ce întemeiezi pământul pe întărirea lui, nu se va clinti în veacul veacului.
- Adâncul ca o îmbrăcăminte, veșmântul Lui; peste munți vor sta ape.
- De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.
- Se suie pe munți și se coboară în văi, spre locul în care le-ai așezat.
- Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece, nici se vor întoarce să acopere pământul.
- Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape.
- Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului; asinii sălbatici setea își vor potoli.
- Peste acelea păsările cerului se vor sălășlui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
- Cel ce adăpi munții din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
- Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre trebuința oamenilor,
- Ca să scoată pâine din pământ; și vinul veselește inima omului.
- Ca să veselească fața cu untdelemn și pâinea inima omului o întărește.
- Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit.
- Acolo păsările își vor face cuib, iar locașul erodiului deasupra lor.
- Munții cei înalți adăpost cerbilor, stânca scăpare iepurilor.
- Făcut-ai luna spre vremi; soarele și-a cunoscut apusul său.
- Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte; întru care vor umbla toate fiarele pădurii.
- Puii leilor mugesc ca să apuce și să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
- Răsărit-a soarele și s-au adunat, și în culcușurile lor se vor culca.
- Ieși-va omul la lucrul său și la lucrarea sa până seara.
- Cât s-au mărit lucrările Tale, Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
- Marea aceasta, cea mare și largă; acolo se găsesc târâtoare cărora nu este număr, vietăți mici și mari.
- Acolo umblă corăbii; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace cu ea.
- Toate de la Tine așteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme; dându-le Tu lor, vor aduna.
- Deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătate, iar întorcându-Ți Tu fața Ta, se vor tulbura.
- Lua-vei duhul lor și se vor sfârși și în țărâna lor se vor întoarce.
- Trimite-vei Duhul Tău și se vor zidi, și vei înnoi fața pământului.
- Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
- Cel ce caută spre pământ și-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munți și fumegă.
- Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi.
- Îndulcească-se Lui vorba mea, iar eu mă voi veseli de Domnul.
- Lipsească păcătoșii de pe pământ și cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.
