Multe boli cărora medicii nu le găsesc pricina pot fi din blestem. Cum să găsească medicii blestemul? Odată mi‑au adus la Colibă un paralizat. Un bărbat zdravăn nu putea sta jos. Trupul îi era înţepenit ca un lemn. Unul îl ducea în spate, iar altul îl ţinea de picioare. I‑am pus două lemne de care s‑a sprijinit, sărmanul. Cei care îl însoţeau mi‑au spus: „De la vârsta de 15 ani este în starea aceasta şi au trecut 18 ani de atunci”. „Dar cum să păţească aceasta fără nicio pricină?”, am întrebat. „Nu se poate. Ceva se întâmplă aici”. Am căutat pe ici – pe colo şi am aflat că îl blestemase cineva. Ce se întâmplase? Odată, pe când mergea cu autobuzul la şcoală, stătea întins pe un scaun. La o staţie s‑au urcat un preot în vârstă şi un bătrân şi stăteau în picioare lângă el. Atunci cineva i‑a spus: „Scoală‑te, ca să stea vârstnicii!”. Acela însă s‑a întins şi mai mult pe scaun, fără să dea importanţă la cele zise. Atunci bătrânul care stătea în picioare i‑a spus: „Întins să rămâi şi niciodată să nu poţi şedea!”. Şi blestemul a prins. Vezi, tânărul a fost obraznic. Ca şi cum ar fi spus: „De ce să mă scol, dacă am plătit locul?”. Da, dar şi celălalt a plătit şi este în vârstă, respectabil şi stă şi în picioare, iar tu eşti un copil mic de 15 ani şi stai jos. „Aceasta este pricina, i‑am spus. Caută să te pocăieşti, dacă vrei să te faci bine. Este nevoie de pocăinţă”. Sărmanul, de îndată ce şi‑a dat seama şi şi‑a recunoscut greşeala, s‑a făcut bine.
Câte întâmplări asemănătoare nu se petrec din pricina blestemului şi a supărării peste măsură! Când se distrug familii întregi sau mor multe persoane într‑o familie să ştiţi că se întâmplă aceasta fie din nedreptate, fie din vrăji, fie din blestem. Un tată avea un copil ce nu mai stătea acasă. Odată tatăl său i‑a spus foarte supărat: „Să vii odată pentru totdeauna!”. În acea noapte, când băiatul venea acasă, exact în faţa casei sale l‑a lovit o maşină şi a murit. Prietenii lui l‑au ridicat şi l‑au dus în casă. A venit după aceea şi tatăl lui la Coliba mea şi plângea. „Copilul a murit în faţa uşii casei mele”, spunea. Mai târziu, când l‑am întrebat mai stăruitor, mi‑a mărturisit: „I‑am spus un cuvânt”. „Ce i‑ai spus?”, l‑am întrebat. „M‑am înverşunat că umbla noaptea şi i‑am spus: «Să vii odată pentru totdeauna!». Nu cumva a fost din aceasta?”. „Ei, din ce altceva? i‑am spus. Caută să te pocăieşti şi să te spovedeşti!”. Vedeţi, i‑a spus numai aceste cuvinte: „De data aceasta să vii odată pentru totdeauna”, şi l‑au adus pe copil mort. După aceea să vezi durere şi plâns la tatăl său!
Extras din Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
