În ținutul Galileei, într-o casă de tâmplar,
Pogorâtu-s-a cu veste Îngerul Marelui Dar.
Gavriil, cel care poartă mândrul crin al bucuriei,
Se închină și rostește vrerea Domnului, Mariei:
,, – Bucură-te! îi șoptește Îngerul cu veselie,
Bucură-te întru Domnul, Cea plină de Har, Marie!
Zămisli-vei și vei naște Fiul Celui Preaînalt
Și prin El întreg pământul fi-va binecuvântat.
Va fi mare peste lume, Iisus Se va chema
Și în scaunul lui David, Domnul Îl va așeza
Căci și-n Ceruri, lângă Tatăl, peste Îngeri a domnit
Iar a Sa Împărăție fi-va fără de sfârșit.”
Și se tulbură Maria cugetând cu glas smerit:
,,- Cum va fi mie aceasta? Domnul cum m-a fericit?
Feciorelnic îmi e trupul și bărbat n-am cunoscut,
Cum să-ncapă-n al meu pântec Cel ce e Neincăput?”
Cu respect i se închină voievodul cel ceresc:
,, – Duhul Sfânt azi Se pogoară peste trupu-ți fecioresc!
Nu te speria, Marie, cea aleasă-ntre alese!
Căci Înaltul a Sa putere peste Tine-o s-o reverse.
Bucură-te întru Domnul, tu, a lumii Bucurie,
Că la Domnu’ totu-i taină, Cea plină de Har, Marie!
Amintește-ți cum toiagul lui Aaron a înverzit
Și cum Sara, fiind stearpă, pe Isaac a zămislit.
Veselește-te căci, iată, sunt trimis să îți vestesc,
Azi Cuvântul trup se face în al tău trup fecioresc!
Astăzi Taina cea ascunsă iata-ncepe a se țese,
Cum au spus-o din vechime gurile cele alese.”
Preacurata glăsuiește voievodului ceresc:
,,- Iată roaba Ta, Stăpâne! Cum vrea Domnu-așa voiesc.
Fie mie dupa voia și cuvântul Său cel mare
Și din trupu-mi să răsară peste lume Mândrul Soare!”
Iar acest răspuns străbate pân’ la Tronul cel de Sus,
Unde Îngerii așteaptă întruparea lui Iisus
Pogorându-se din ceruri Slava Tatălui Divină
O umbrește pe Fecioară și o umple de Lumină!
