– Bunicul tău m-a cerut în căsătorie cu o bomboană. Nu aveam nimic, a îngenuncheat și a spus: „Nu am nimic acum, doar o bomboană, dar, dacă vrei, putem construi totul împreună.”
– Și mata, bunico, ce i-ai răspuns?
– Am desfăcut bomboana, am împărțit-o în două și am mâncat-o împreună. Din acel moment am împărțit totul. Am căzut, ne-am ridicat și am construit. Totul împreună. Am trecut prin momente dificile, momente obositoare, dar mereu am fost alături unul de celălalt. Până la sfârșit.
– Alte vremuri, bunico.
– Timpul nu schimbă felul în care iubești. Ce s-a schimbat este că nu mai aveți exemple bune de urmat. Acum ți-e teamă de orice. Nu te căsătorești de teamă să nu poți construi. Dacă o dată vă certați, vă despărțiți pentru că atunci credeți că veți găsi unul mai bun. Ești mereu în căutarea perfecțiunii, ca și cum ar exista atunci. Îți lipsește percepția realității. Fericirea în lucruri mărunte. Faceți aceste demonstrații grozave, inele de mii de euro, un video exagerat pentru cereri în căsătorie, dar mai apoi pierdeți momentul. Acel lucru intim pe care îl păstrezi în doi, doar doi, pentru o viață.
Maria Holtzhauser
Sursa: http://www.labunici.com
