Preot Ioan Istrati
Azi am dus vreo 6 saci de haine, alimente și dulciuri la familiile sărmane de la fosta Fabrică de Bere din CET. Sunt acolo vreo cinci case foarte sărăcăcioase, dar copiii și părinții sunt de un mare bun simț. Nu se îngrămădesc, nu zbiară, nu aruncă. Un alt semn că sunt curați e că în fața căsuțelor infime zac câteva sute de rufișoare și pelincuțe la uscat.
O mămică de cinci zâmbește amar. Vine al șaselea. Are o burtă mare, deși ea e slabă că o scândură.
În timp ce împart dulciuri la copii, care zumzăie fericiți, o intreb:
– Ție de ce ti-e poftă ca gravidă?
Femeia zice:
– Părinte, și noaptea visez căpșuni, dar acuma nu găsești nicăieri că-i iarnă.
Ok.
Un tătic responsabil se apropie de mine:
– Am o rugăminte foarte mare. Mi s-a golit butelia. Îmi arată ruginitura. Nu am gaz să fac de mâncare la copii.
Un pic iritat zic:
– Da, da. Acuma bucură-te de haine, de alimente și dulciuri. De butelie o să văd cum fac.
Drept vă spun mi se părea oleacă de îndrăzneală din partea lui.
După ce le dau toate din portbagaj, plec. Mă duc la o spălătorie la câțiva kilometri, că am roțile foarte mazace. Bag fisele, scot pistolul de spălat, când văd un tânăr brunet cum îmi face semne cu mâna. Îl întreb ce vrea.
– Șefu’, am o butelie faină de tot. Am muncit o zi la betoane ca să mi-o dea. Nu o vrei?
Am rămas perplex. N-am putut zice nimic. Mă uitam fix la tânăr, la butelie și tot așa.
– Cât vrei pe ea?
– 80, șefu’, e bună de tot.
O iau. O umplu cu GPL și mă duc înapoi.
În drum cumpăr și o caserolă de căpșuni pentru mama gravidă cu al șaselea. Când i-o dau, femeia plânge, ia câte o căpșună și o pune în gura fiecărui copil.
Îi zic:
– Dă-i și la ăla mic de tot din burtă care face scandal.
Băiatul care mă rugase de butelie își face Cruce.
– Minune, Părinte. N-am crezut nici într-o mie de ani că veți veni așa repede.
Îi zic:
– N-am căutat butelia. Butelia m-a căutat pe mine ca să ajungă la prunci, să aibă mâncare fierbinte.
Cât de mult ne iubește Dumnezeu!
