Părinte, vă scriu Sfinției Voastre, întrucât eu nu sunt urmărită de atâția oameni și cuvintele mele ar rămâne cel mai probabil ca o adiere de vânt ce se pierd în zare. Vă rog, dacă binevoiți, să le așezați pe pagină, nu este nevoie să dați nume, întrucât cei pe care Dumnezeu va decide să le atingă inima, simt că această mărturie nu va rămâne fără ecou.
Eu nu locuiesc în țară. Sunt de tânără plecată peste hotare și anul acesta mi-am dorit mai mult decât orice să ajung la racla Maicii noastre Parascheva de la Iași. Am reușit să ajung încă de vineri, iar sâmbătă noaptea m-am închinat cu emoție și bucurie la această Sfântă atât de dragă sufletului meu. Eu sunt bolnavă de câțiva ani de parkinson, o boală care îți fură toată viața. Am dezvoltat-o de câțiva ani și în ultima vreme simțeam că până și o simplă ridicare a lingurii la gură este un chin. Am citit sute de mărturii cu minunile Sfintei și știu că în inima mea s-a pornit o furtună de întrebări. Recunosc că mă frământa din ce în ce mai tare aceste gânduri, oare se va putea în asemenea situație ca cea a mea să intervină Dumnezeu, întrucât trebuie să recunosc, Părinte, nu sunt cea mai bună creștină din lume. Nu ajung în fiecare Duminică la Liturghie, nu am postit mereu după rânduiala și nici nu mă rog pe măsura posibilităților. Dar am zis așa, dacă Sfânta mă va ajuta, vreau să-mi trăiesc restul zilelor doar pentru Hristos.
Și după mai bine de 9 ore de indurat un frig aspru, în câteva rânduri simțeam că nu voi duce acest pelerinaj până la final, am zărit în sfârșit baldachinul cu Trupul Sfintei. Nu știam ce voi simți, am auzit multe mărturii de-a lungul timpului, însă știu că fiecare om are o trăire aparte. Când în sfârșit am ajuns lângă trupul Sfintei, am atins cu mâinile tremurânde zona unde există acel orificiu deschis, care ne permite să atingem veșmântul ce acoperă trupul Sfintei. Părinte, nu știu cum să descriu ceea ce am trăit, însă o căldură a urcat în tot corpul și am simțit furnicături în trupul meu. Deodată tot trupul, care până acum câteva secunde fusese înghețat, a fost cuprins de o căldură cerească. Din cauza bucuriei nu am înțeles ce mi se întâmplă, dar, Părinte, cu lacrimi vă scriu aceste rânduri, din acel moment când căldura a învăluit trupul meu obosit de boală, nu am mai tremurat deloc și sunt ani de zile de când niciun tratament nu a reușit să îmi ofere atâta liniște și pace.
Nu știu cum să vă spun, dar am venit ca leprosul din Evanghelie și mă întorc acasă sănătoasă și hotărâtă să-mi țin promisiunea faţă de Hristos.
Vă rog, indiferent de câte mesaje denigratoare și descurajatoare veți primi, nu ștergeți mărturia mea. Poate sunt și alții în situația mea care vor primi încredințare că Sfânta lucrează prin puterea rugăciunii și a milei Lui Dumnezeu, care a înzestrat-o cu atâta har.
Sursa: Facebook – Pr. Alexandru Lungu.
