În Duminica Ortodoxiei din 1980, Cuviosul a mers la priveghere la Chilia Învierii, care aparține de Mănăstirea Stavronikita și care se află la o distanță de aproximativ o oră de mers de la Panaguda. Datorită ostenelii și postului din prima săptămână a Postului Mare, era epuizat cu totul. Toată noaptea s-a nevoit să stea în picioare și a tremurat de frig, pentru că acolo nu aveau încălzire. Însă, de îndată ce s-a împărtășit, toate s-au schimbat. A simțit o putere dumnezeiască și trupul său a început să se încălzească încet-încet, așa cum se aprind rezistențele unui reșou electric. Pe măsură ce trecea timpul, acea dulce flacără creștea și l-a încălzit și pe drumul de întoarcere, până la chilia sa.
Doi ani mai târziu (în 1982), tot în Duminica Ortodoxiei, Cuviosul a mers la privegherea care s-a făcut la Protaton în cinstea Sfântului Cosma Protosul și a Părinților care au mărturisit împreună cu el în vremea patriarhului Vekkos, cugetătorul de cele latinești. Mormântul său, care se află înăuntrul Bisericii Protaton, fusese deschis cu câteva luni înainte și, când Starețul s-a închinat, a simțit mult Har. În vremea privegherii, a stat în picioare într-o strană din spatele Bisericii și de acolo a văzut o aureolă de lumină cerească înconjurând Capul Sfântului Cosma Protosul.
Extras din Sfântul Paisie Aghioritul – Editura Evanghelismos.
