Avva Ioan cel Pitic a zis odată fratelui său mai mare:
“Vreau să fiu fără nicio grijă, cum sunt Îngerii, fără griji, nelucrând, ci doar slujindu-L pe Dumnezeu neîncetat”.
Şi-a dezbrăcat haina şi a plecat în pustiu.
După o săpămână, s-a întors la fratele său, a bătut la uşă şi l-a auzit întrebând, înainte de a deschide:
“Tu cine eşti?”.
El a răspuns:
“Ioan, fratele tău.“
Dar celălalt i-a zis:
“Ioan a devenit Înger, nu mai este printre oameni.”
El a început să strige:
“Eu sunt, Ioan.”
Dar fratele său nu i-a deschis, ci l-a lăsat să se chinuie până spre dimineaţă; în cele din urmă, i-a deschis şi i-a zis:
“Te-ai făcut om din nou şi ai nevoie să lucrezi, ca să mănânci?“
Celălalt s-a închinat în faţa lui şi i-a zis:
“Iartă-mă, frate.”
