Sfântul Ambrozie de la Optina povestea:
„Un călugăr din Athos avea un graur vorbitor, pe care îl iubea foarte, îndulcindu-se de pălăvrăgelile lui. Ciudat era însă că numai ce începea călugărul să-și facă pravila de rugăciune, că graurul și începea să flecărească, nelăsându-l pe călugăr să se roage.
Odată, de luminatul praznic al Învierii lui Hristos, călugărul s-a apropiat de colivie și a zis:
«Grăurașule, Hristos a înviat!», la care graurul a răspuns: «Tocmai asta-i necazul nostru, că a înviat», și îndată a pierit, iar în chilie s-a răspândit o putoare nesuferită. Atunci și-a priceput călugărul greșeala și s-a pocăit.”
Extras din cartea De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos – traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, editura Sophia, 2018.
