Odată, un împărat zăcea la pat, nefericit și nemulțumit de starea sa (și era împărat!…). O depresie puternică pusese stăpânire peste sufletul lui și nimic nu-l mai putea bucura. În zadar fură chemați la palat cei mai pricepuți doctori și vraci, căci niciunul nu-l putuse vindeca. Văzând că nimeni nu-l poate tămădui, împăratul apelă și la un înțelept bătrân, despre care auzise numai cuvinte de laudă, și acela îi spuse – nu lipsit de tâlc − că nu-și va mai putea găsi pacea și fericirea, până nu va îmbrăca și el „cămașa fericitului”!
Slujitori numeroși plecară de îndată în toată țara, ca să găsească o astfel de cămașă miraculoasă. Umblară prin sate și orașe, întrebară sute de oameni dacă sunt fericiți, dar… zadarnic! Nu se află niciun cetățean care să se declare pe deplin mulțumit cu viața lui. Unii erau bogați, dar se plângeau de câte o boală; alții erau sănătoși, dar nemulțumiți de starea lor materială. Au întrebat și pe cei care se bucurau deopotrivă și de averi și de sănătate, dar aceia reclamau că nu au pace în casă!… În sfârșit, toți se arătau nemulțumiți de câte ceva și, pentru aceasta, se declarau nefericiți.
Într-o zi, trecând unul din sfetnicii împărătești pe lângă un câmp, văzu un bărbat săpând pământul și cântând, bucuros nevoie mare! Încântat că, în sfârșit, dădu peste ceea ce căuta de atâta vreme, sfetnicul se apropie de lucrător și-i zise:
− Te aud cântând, omule! Ești fericit?
− De bună seamă că sunt fericit… de ce n-aș fi?
− Cum așa? se miră slujitorul împărătesc, neputând să-și creadă urechilor.
− Păi, sănătos sunt, poftă de lucru am, cu nevasta mă înțeleg de minune, copiii îmi sunt bine, ce-mi mai lipsește? Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate! răspunse omul.
− Atunci, dacă ești fericit, dă-mi cămașa ta, să o duc împăratului nostru ca s-o îmbrace și să se vindece de boală!
− Care cămașă?! se miră acela. Dar ce, eu am cămașă? Eu sunt om sărac!…
PS: Fericirea nu stă numaidecât în bani, în măriri înalte, ori în bunuri materiale, ci în inimile celor care au învățat să mulțumească lui Dumnezeu pentru ceea ce au – oricât ar avea –, pentru ceea ce sunt – oricine ar fi – și pentru starea în care se află – oricum ar ajunge…
